Erich Karkoschka

În acest articol va fi abordată subiectul Erich Karkoschka, care a căpătat o mare relevanță în ultimii ani datorită impactului său asupra diferitelor aspecte ale societății. Erich Karkoschka este un subiect care a generat interes în întreaga lume, stârnind dezbateri și reflecții în diferite domenii. De la origini și până în prezent, Erich Karkoschka a fost subiect de studiu de către experți și cadre universitare, care au căutat să înțeleagă implicațiile și consecințele sale. Prin acest articol, vor fi explorate diferite perspective asupra Erich Karkoschka, precum și relevanța sa în contextul actual și posibilele sale implicații pentru viitor.

Erich Karkoschka
Date personale
Născut (69 de ani) Modificați la Wikidata
Stuttgart, Germania[1] Modificați la Wikidata
PărințiErhard Karkoschka Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[2] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din Arizona  Modificați la Wikidata

Erich Karkoschka (n. 1955) este un astronom ce lucrează la Lunar and Planetary Laboratory de la University of Arizona. El a descoperit satelitul lui Uranus, S/1986 U 10 (redenumit în Perdita) după fotografiile făcute de sonda spațială Voyager 2.[3] El a făcut o serie de filmulețe precum: aterizarea lui Huygens pe satelitul Titan,[4] modelele sezoniere de pe Uranus,[5] și cele 3 eclipse rare de pe Jupiter.[6]

Cartea sa, The Observer's Sky Atlas,[7] a fost tradusă în mai multe limbi ca o sursă de informare pentru cei interesați observarea cerului.

Asteroidul 30786 Karkoschka (1988 QC) a fost denumit în onoarea sa.[8]

Note

  1. ^ „Erich Karkoschka”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ „Hubble Uncovers Smallest Moons Yet Seen Around Uranus”. Science Daily. . Accesat în . 
  4. ^ Tariq Malik (). „Titan in Motion”. CNN. Accesat în . 
  5. ^ „Changing Seasons on Uranus”. BBC News Online. . Accesat în . 
  6. ^ „Triple Eclipse Dots Jupiter”. The Washington Post. . Accesat în . 
  7. ^ Karkoschka, Erich (). The Observer's Sky Atlas. Springer. ISBN 0-387-98606-5. 
  8. ^ „JPL Small-Body Database Browser”. Accesat în .