În acest articol, vom aborda subiectul Estuário do Sado din diferite perspective și puncte de vedere. Vom analiza importanța, impactul și relevanța sa astăzi, precum și evoluția sa în timp. Vom examina diferitele opinii și poziții pe această temă, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă a Estuário do Sado. Pentru a face acest lucru, ne vom baza pe date, cercetări și mărturii care ne permit să ne aprofundăm cunoștințele și înțelegerea acestui subiect. Cu o abordare critică și reflexivă, vom explora implicațiile și consecințele Estuário do Sado în societate, cultură și lume în general.
Estuário do Sado | |
Poziția | ![]() |
---|---|
Coordonate | 38°27′31″N 8°43′23″W / 38.458625°N 8.722936°V |
Suprafață | 246,3285 km² ![]() |
Înființare | ![]() |
Cod Natura 2000 | PTZPE0011 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Estuário do Sado este o arie protejată (arie de protecție specială avifaunistică — SPA[1]) din Portugalia întinsă pe o suprafață de 24.632,85 ha, integral pe uscat.
Centrul sitului Estuário do Sado este situat la coordonatele 38°27′31″N 8°43′23″W / 38.458625°N 8.722936°V.
Situl Estuário do Sado a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în martie 1988[1] pentru a proteja 12 specii de plante și 92 de specii de animale.[2][3]
Situată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 24 de habitate naturale: Bancuri de nisip acoperite în permanență slab de apă marină, Estuare, Terase mlăștinoase și terase nisipoase neacoperite de apă la reflux, Salicornia și alte specii anuale care populează regiunile mlăștinoase și nisipoase, Pajiștile Spartina (Spartinion maritimae), Pășuni mediteraneene udate de apa mării (Juncetalia maritimi), Tufărișuri halofile mediteraneene și termo-atlantice (Sarcocornetea fruticosi), Tufărișuri halo-nitrofile (Pegano-Salsoletea), Dune fixe decalcificate atlantice (Calluno-Ulicetea), Depresiuni intradunale umede, Dune cu vegetație ierboasă Malcolmietalia, Dune de coastă cu Juniperus spp., Dune cu tufărișuri sclerofile Cisto-Lavenduletalia, Dune împădurite cu Pinus pinea și/sau Pinus pinaster, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Iazuri temporare mediteraneene, Râuri mediteraneene cu debit permanent cu specii de Paspalo-Agrostidion și galerii riverane de Salix și de Populus alba, Pajiști umede atlantice temperate cu Erica ciliaris și Erica tetralix, Dehesas cu Quercus spp. perene, Pajiști umede mediteraneene cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion, Păduri termofile cu Fraxinus angustifolia, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Galerii și tufărișuri riverane sudice (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Păduri de Quercus suber.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 1 specie de păsări, 9 specii de mamifere, 2 specii de reptile.[2]