Eugen de Savoia
În acest articol, ne vom adânci în lumea captivantă a lui Eugen de Savoia, explorând multiplele sale fațete, impactul și importanța în diferite domenii. De la origine până la evoluția sa de-a lungul anilor, Eugen de Savoia a captat atenția și interesul diverșilor oameni, experți și entuziaști. Printr-o analiză detaliată și îmbogățitoare, vom descoperi modul în care Eugen de Savoia a influențat societatea, cultura și economia, oferind o perspectivă unică și perspicace asupra relevanței sale astăzi. Cufundați-vă în această călătorie fascinantă care ne va conduce să înțelegem în continuare impactul Eugen de Savoia și rolul său în lumea contemporană.
.svg){kind=small}
.png)
Eugen de Savoia-Carignano, sau Eugeniu de Savoia, cunoscut și ca Prințul Eugen (n. 18 octombrie 1663, Paris - d. 21 aprilie 1736, Viena), a fost unul din cei mai străluciți feldmareșali ai Sfântului Imperiu Roman. Lui i se datorează, în bună măsură, ridicarea Austriei ca mare putere în cadrul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, iar apoi, întărirea poziția hegemone a Țărilor Ereditare Austriece (ale Casei de Habsburg) în plan european.
Originea
A fost fiul lui Eugen Mauriciu de Savoia-Carignano și al Olimpiei Mancini, nepoata cardinalului Jules Mazarin (Giulio Mazzarino), prim-ministru francez. A crescut în anturajul regelui Ludovic al XIV-lea, însă fiind mic de statură, cariera militară i-a fost blocată în Franța, drept pentru care a emigrat la Viena, unde a intrat în serviciul Casei de Habsburg și a devenit ofițer al Sfântului Imperiu Roman.
Cariera militară
Prin victoriile împotriva turcilor de la Petrovaradin, Zenta și Belgrad a securizat Ungaria împotriva otomanilor.
Activitatea culturală
Prințul Eugen a fost un mare colecționar de artă și un iubitor de frumos. La Viena, a construit Palatul „Belvedere”, ca reședință a sa. La Timișoara, casa care îi poartă numele, de pe strada Eugeniu de Savoya, nr. 24, a fost construită în 1817 pe locul unde se afla Poarta „Forforosa”, pe care prințul intrase pe 18 octombrie 1716, după cucerirea cetății otomane Timișoara. Pe lângă Palatul „Belvedere”, prințul a mai construit și „Palatul de iarnă” care se află chiar în centrul Vienei, palat care după moartea prințului a rămas moștenire nepoatei lui, Anna Victoria de Savoia, iar aceasta, la rândul ei, l-a vândut împărătesei Maria Tereza.
Note
- ^ a b c Savoyen, Eugen Prinz von (BLKÖ) Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Eugen, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Eugene of Savoy, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Prinz Eugen von Savoyen, RKDartists, accesat în
- ^ a b „Eugen de Savoia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Евгений Савойский, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ Eugene of Savoy, Find a Grave, accesat în
- ^ Eugen Savojski, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b The Peerage
Bibliografie
- Max Braubach: Prinz Eugen von Savoyen, 5 vol., Wien 1965,
- Wolfgang Oppenheimer: Prinz Eugen von Savoyen. Feldherr-Staatsmann-Mäzen, München 1996.
