Eugénio de Castro

În acest articol vom analiza Eugénio de Castro din diferite perspective, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare asupra acestui subiect. Eugénio de Castro este un subiect de mare actualitate astăzi, iar importanța sa se extinde în diverse domenii, de la sfera personală la cea profesională. Pe parcursul acestui text vom explora originile, evoluția, impactul și posibilele repercusiuni viitoare ale acestuia. În plus, vom aprofunda în cele mai notabile și controversate aspecte ale sale, încercând să aruncăm lumină asupra acestui subiect complex și în continuă evoluție. Cu atenție la diferitele abordări și opinii care există în jurul Eugénio de Castro, ne propunem să oferim cititorului o viziune completă și îmbogățitoare.

Pentru un oraș din Brazilia,, vedeți Eugênio de Castro (Rio Grande do Sul).
Eugénio de Castro
Date personale
Născut4 martie 1869
Coimbra, Portugalia
Decedat17 august 1944 (la 75 de ani)
Coimbra
Cetățenie Portugalia
 Regatul Portugaliei Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
Limbi vorbitelimba portugheză Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Coimbra
Activitatea literară
Mișcare/curent literarSimbolism
Specie literarăPoezie
Note
PremiiOrdinul Sfântului Iacob al Sabiei în grad de mare cruce[1]
doctorat honoris causa de l'université de Strasbourg][2][3]
doctorat honoris causa de l'université de Lyon][4]  Modificați la Wikidata

Eugénio de Castro e Almeida (n. 4 martie 1869 — d. 17 august 1944) a fost un poet portughez. Promotor al simbolismului, lirica sa se caracterizează prin bogăția versurilor și prin înglobarea unor motive clasice, horațiene, folclorice și din miturile naționale.

Opera

  • 1884: „Întrupările morții” (Cristalizações da Morte);
  • 1884: „Cântece de aprilie” (Canções de Abril”);
  • 1885: „Iisus din Nazareth” (Jesus de Nazareth);
  • 1888: „Orele triste” (Horas Tristes);
  • 1896: „Salomé și alte poeme” (Salomé e Outros Poemas);
  • 1897: „Regele Galaor” (O Rei Galaor);
  • 1899: „Doruri celeste” (Saudades do Céu);
  • 1907: „Inelul lui Policrate” (O Anel de Polícrates);
  • 1908: „Izvorul satiricului” (A Fonte do Sátiro);
  • 1929: „Egloge” (Éclogas);
  • 1938: „Ultimele versuri” (Últimos Versos).

Bibliografie

  • Danțiș, Gabriela, Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1981

Legături externe