Evrei așkenazi

Evreii așkenazi
אַשְׁכֲּנָזִים
אידן
Isaac Asimov Eliezer Ben-Yehuda Albert Einstein Sigmund Freud George Gershwin Emma Goldman Karl Marx Golda Meir Felix Mendelssohn Baal Şem Tov Joseph Stiglitz Lev Troţki Isaac AsimovEliezer Ben-YehudaAlbert EinsteinSigmund FreudGeorge GershwinEmma GoldmanKarl MarxGolda MeirFelix MendelssohnBaal Șem TovJoseph StiglitzLev Troțki
Populație totală
8 - 11.2 milioane
Regiuni cu populație semnificativă
Statele Unite ale Americii SUA5-6 milioane
Israel Israel3–4 milioane
Uniunea Europeană Uniunea Europeană~1,030,000
Rusia Rusia194,000–500,000
Canada Canada~240,000
Argentina Argentina300,000
Germania Germania200,000
Africa de Sud Africa de Sud80,000
Chile Chile18,500
Republica Moldova Republica Moldova30,000
România România10,000
Țările de Jos Țările de Jos9,000
Limbi vorbite
Engleză, Ebraică, Idiș, Rusă, Poloneză
Religii
Iudaică
Grupuri înrudite sau legate cultural
evreii din Lituania
istoria evreilor din Polonia
evreii din Ucraina
Evreii în Germania
history of the Jews in Russia]
Evreii din Franța Modificați la Wikidata

Evreii de rit așkenaz (în ebraică אַשְׁכֲּנָזִים) sunt o populație care provine din vestul și centrul Europei, mai ales în țările germanice, unde au ajuns după izgonirea din Iudeea de către trupele imperiului roman. Începând din primele secole ale primului mileniu al erei noastre și mai ales în Evul Mediu, din cauza persecuțiilor, așkenazii au migrat și spre estul Europei, stabilindu-se pe teritoriile care vor face parte din Uniunea statală polono-lituaniană (care includea părți din Ucraina, Republica Moldova, Lituania, Letonia, Estonia, Belarus, Rusia și Polonia). Obiceiurile și ritualurile lor religioase - ritul așkenaz (sau nussah ashkenaz) și ritul hasidic sau "sefard" (nussah sfarad) - de inspirație sefardă. prezintă anumite deosebiri față de cele ale evreilor de rit oriental, spaniol-portughez sau „ritul sefarzilor” (nussah hasefaradim)

Istoric

Pe la începutul erei noi, majoritatea poporului evreu locuia în afara Palestinei, dintre care, după unele aprecieri, circa 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii. Răscoalele evreiești anti-romane, începute prin anii 60 d.Ch. (Marea Revoltă a Evreilor), terminate cu răscoala lui Bar Kohba (132-135 d.Ch.), care s-au soldat cu victoria armatei romane asupra evreilor, au avut urmări tragice pentru învinși: incendierea Ierusalimului și a celui de al II-lea Templu, masacre, robie, exil. Împrăștiați în toate colțurile lumii romane, ei și-au păstrat și amplificat cultura ebraică, bazată cu deosebire pe studiul cărților sfinte: Tora, Talmudul etc. - studiu care începea de la vârsta de 3 ani și continua - practic - până la sfârșitul vieții.

Distanța dintre concentrările de evrei, precum și lipsa prelungită de comunicare între ele au dus la crearea unei serii de sub-culturi, influențate de mediul cultural ambiant, dar care - fapt demn de remarcat - au păstrat o majoritate considerabilă de caracteristici comune, față de cele ce le deosebesc.

Limbile

Vreme de multe secole, evreii așkenazi s-au exprimat, în special, în trei limbi: cea oficială, a populației în cadrul căreia locuiau, limba idiș, un idiom germanic din grupa Hochdeutsch folosit în viața cotidiană în centrul și estul Europei (spre deosebire de evreii sefarzi care au vorbit „ladino”, limba veche spaniolă din sec. XIV-XV-lea, și în unele cazuri, portugheza) și cea ebraică (și aramaică), „limba sfântă”, folosită mai ales în cult, în discuțiile dintre învățați sau în comunicarea cu evreii din comunități îndepărtate.

În urma procesului de emancipare și aculturație, și în urma Holocaustului, folosirea limbii idiș de către evreii așkenazi s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc.

Numele de familie

Împăratul Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, nemulțumit că evreii se opuneau folosirii numelui de familie (care devenise obligatorie în imperiu) și țineau cu fanatism la tradiția lor de a adăuga particula „ben” la numele tatălui, a emis decizia nr. 10.426 din 23 iulie 1787, prin care a dispus ca, fără nici o excepție, fiecare evreu să-și ia un nume german și să-l poarte neschimbat toată viața. Primul paragraf al deciziei sună astfel:

Evreii în toate provinciile trebuie să ia act de faptul că, începând cu 1 ianuarie 1788, sunt obligați să poarte nume de familie, tatăl de familie pentru familia sa, tutorele pentru orfanii săi, celibatarul pentru sine, deoarece nu se află nici sub ocrotirea tatălui, nici a tutorelui, nici în curatelă. Femeile necăsătorite vor primi numele de familie al tatălui, iar cele căsătorite al soțului. Fiecare persoană, fără deosebire, trebuie să-și ia un nume german, pe care nu-l va părăsi toată viața.

Riturile evreiești în Europa

Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de cult:

În urma presiunilor inchiziției spaniole, fondată în 1478 de monarhii catolici Ferdinand și Isabela (și care a fost abolită în 1834, în timpul domniei Isabelei a II-a), s-a decretat, în 1492, exilul evreilor din Spania. Ei s-au refugiat în Africa de Nord, în Imperiul Otoman (inclusiv Grecia și Bulgaria), Muntenia, Italia, Olanda (de unde au trecut și în Insulele Britanice) și în America de Sud și de Nord. Ritul lor religios se numește ritul spaniol-portughez sau oriental sau al sefarzilor (Nussah Hasefaradim)

La sfârșitul secolului al XX-lea, ei constituiau 3% din populația SUA, și 27% din laureații Premiilor Nobel. Mai mult de jumătate din campionii de șah ai lumii au fost evrei așkenazi. Evreii așkenazi reprezintă astăzi circa jumătate din populația Israelului.

În Țările Române, și apoi în România, o parte dintre evreii așkenazi,care au ales calea aculturației, ca de pildă, obștea evreilor lehi pământeni din București din jurul Templului Coral și cea a Sinagogii Mari din București, etc au înființat comunități moderne, numite vreme de multe decenii „de rit occidental”. Denumirea nu a fost folosită de comunitătile cu profil mai tradițional și ultraortodox, ca de pildă cele hasidice și a fost abandonată odată cu consolidarea regimului comunist în Romania în 1947-1948.

Vezi și

Note

  1. ^ „First genetic mutation for colorectal cancer identified in Ashkenazi Jews”. The Gazette. Johns Hopkins University. 8 septembrie 1997. Accesat în 24 iulie 2013. 
  2. ^ Gabriel E. Feldman, Do Ashkenazi Jews have a Higher than expected Cancer Burden?PDF (650 KiB) , Israel Medical Association Journal, Volume 3, 2001.
  3. ^ S-a aplicat și aici cunoscutul adagiu latin vae victis
  4. ^ „Un manual de maghiarizare a numelor românesti din 1898”. Arhivat din original la 18 ianuarie 2018. Accesat în 18 ianuarie 2018. 
  5. ^ The Genetic Origin of Ashkenazi Genius