Florinte

În zilele noastre, Florinte a devenit un subiect de interes general în societate. Odată cu progresul tehnologiei și accesul la informații, din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați să afle mai multe despre Florinte și despre modul în care le afectează viața. Indiferent dacă Florinte este o persoană, un loc, un eveniment sau un fenomen, relevanța sa în lumea de astăzi este de netăgăduit. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Florinte pentru a înțelege importanța și influența sa în diferite domenii. De la istoria sa până la impactul său astăzi, Florinte este un subiect care ne invită să reflectăm și să înțelegem sensul său în lumea noastră modernă.

Florinte
Mascul
Femelă
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Passeriformes
Familie: Fringillidae
Gen: Chloris
Specie: C. chloris
Nume binomial
Chloris chloris
(Linnaeus, 1758)
Aria de răspândire a florintelui (Chloris chloris)     Breeding      Resident      Non-breeding      Extant & Introduced (resident)      Possible extinct & Introduced
Sinonime
  • Loxia chloris Linnaeus, 1758
  • Carduelis chloris (Linnaeus, 1758)
  • Ligurinus chloris (Linnaeus)[2]
  • Coccothraustes chloris Flem.[3]
Modifică text Consultați documentația formatului

Florintele (Chloris chloris) sau florintele european este o pasăre paseriformă mică din familia Fringillidae. Această pasăre este răspândită în Europa, Africa de Nord și Asia de Sud-Vest. Ea este în principal rezidentă, dar unele populații nordice migrează mai departe spre sud. Florintele a fost introdus și în Australia, Noua Zeelandă, Uruguay și Argentina.

Taxonomie

Florintele a fost descris de Carl Linnaeus în ediția a 10-a din 1758 a Systema Naturae sub numele binomial Loxia chloris.[4][5] Epitetul specific provine de la khloris, numele grecesc antic al acestei păsări, de la khloros, „verde”.[6]

Familia Fringillidae este împărțită în două subfamilii: Carduelinae, care conține aproximativ 28 de genuri cu 141 de specii și Fringillinae, care conține un singur gen, Fringilla, cu patru specii. Membrii Fringillidae se hrănesc cu semințe și au ciocul conic. Au morfologii similare ale craniului, nouă pene primare mari, 12 pene ale cozii și nu au pungă sublinguală. La toate speciile, femela construiește cuibul, incubează ouăle și crește puii.[7]

Un studiu filogenetic molecular publicat în 2012 a constatat că florinții nu sunt strâns înrudiți cu alți membri ai genului Carduelis.[8] Prin urmare, aceștia au fost plasați în genul Chloris, care a fost introdus inițial de naturalistul francez Georges Cuvier în 1800, cu florintele european ca specie tip.[9][10][11]

Subspecii

Există 10 subspecii recunoscute:[10]

  • Chloris chloris chloris – nordul Scoției, nordul și centrul Franței și Norvegia până la vestul Siberiei
  • Chloris chloris harrisoni – Marea Britanie (cu excepția nordului Scoției) și Irlanda
  • Chloris chloris muehlei – Serbia și Muntenegru către Moldova, Bulgaria și Grecia
  • Chloris chloris aurantiiventris – sudul Spaniei prin sudul Europei până în vestul Greciei
  • Chloris chloris madaraszi – Corsica și Sardinia
  • Chloris chloris vanmarli – nord-vestul Spaniei, Portugalia și nord-vestul Marocului
  • Chloris chloris voousi – centrul Marocului și nordul Algeriei
  • Chloris chloris chlorotica – din centru-sud al Turciei până în nord-estul Egiptului
  • Chloris chloris bilkevitchi – sudul Ucrainei, Caucazul și nord-estul Turciei până în nordul Iranului și sud-vestul Turkmenistanului
  • Chloris chloris turkestanica – din sudul Kazahstanului până în Kârgâzstan și centrul Tadjikistanului

Galerie

  • Chloris chloris aurantiiventris - MHNT
    Chloris chloris aurantiiventris - MHNT

Note

  1. ^ BirdLife International (). „Chloris chloris”. IUCN Red List of Threatened Species. 2018: e.T22720330A132000123. doi:10.2305/IUCN.UK.2018-2.RLTS.T22720330A132000123.en Accesibil gratuit. Accesat în . 
  2. ^ For Ligurinus chloris see for instance Bonhote, J. Lewis (). Birds of Britain. illustrated by H.E. Dresser. London: Adam and Charles Black. pp. 114/5. OCLC 1451688. . John Gould uses the scientific name Ligurinus chloris for the greenfinch in his The Birds of Great Britain (vol. 3, 1873, plate 38).
  3. ^ In The Birds of Europe (vol. 3, 1837, plate 57) John Gould describes the "green grossbeak" (Coccothraustes chloris).
  4. ^ Paynter 1968, pp. 235–236.
  5. ^ Linnaeus 1758, p. 174.
  6. ^ Jobling 2010, p. 102.
  7. ^ Collar, Newton & Clement 2010, pp. 440–441.
  8. ^ Zuccon, Dario; Prŷs-Jones, Robert; Rasmussen, Pamela C.; Ericson, Per G.P. (). „The phylogenetic relationships and generic limits of finches (Fringillidae)” (PDF). Molecular Phylogenetics and Evolution. 62 (2): 581–596. Bibcode:2012MolPE..62..581Z. doi:10.1016/j.ympev.2011.10.002. PMID 22023825. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ Cuvier, Georges (). Leçons d'anatomie comparée. 1. Paris: Baudouin. Table 2.  The year on the title page is An VIII.
  10. ^ a b Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (ianuarie 2023). „Finches, euphonias”. IOC World Bird List Version 13.1. International Ornithologists' Union. Accesat în . 
  11. ^ Sangster, G.; et al. (octombrie 2011). „Taxonomic recommendations for British birds: seventh report”. Ibis. 153 (4): 883–892. doi:10.1111/j.1474-919X.2011.01155.x. 

Legături externe