În lumea de astăzi, Gara Venezia Santa Lucia a devenit un subiect recurent și extrem de important în societate. De la origini și până în prezent, Gara Venezia Santa Lucia a avut un impact semnificativ asupra vieții oamenilor, generând dezbateri, provocări și oportunități. De-a lungul istoriei, Gara Venezia Santa Lucia a fost obiect de studiu, reflecție și analiză de către experți din diverse domenii, care și-au contribuit cu viziunea și cunoștințele pe această temă. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Gara Venezia Santa Lucia, de la impactul său asupra culturii până la influența sa asupra economiei globale, cu scopul de a înțelege relevanța sa astăzi și proiecția sa în viitor.
Venezia Santa Lucia | |
gară | |
![]() Gara Venezia Santa Lucia | |
Informații generale | |
---|---|
Adresă | Fondamenta Santa Lucia, 30121, Veneția, Veneto |
Coordonate | 45°26′27″N 12°19′15″E / 45.44083°N 12.32083°E |
Linii | Calea ferată Milano–Veneția Calea ferată Veneția–Trieste Calea ferată Veneția–Udine Calea ferată Trento–Veneția |
Operatori | Trenitalia France EuroCity ÖBB Nightjet Venice Simplon-Orient-Express Frecciarossa Frecciabianca Railjet Nuovo Trasporto Viaggiatori ![]() |
Gări adiacente | stazione di Venezia Porto Marghera ![]() |
Peroane | 23 |
Istoric | |
Deschisă | 1861 |
Alte informații | |
Proprietar | Rete Ferroviaria Italiana |
Administrator | Grandi Stazioni ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Venezia Santa Lucia (în italiană Stazione di Venezia Santa Lucia) este gara centrală a orașului Veneția din nord-estul Italiei. Este un punct terminus situat în partea de nord a centrului istoric al orașului Veneția (în italiană Centro storico). Această gară este una din cele două gări importante din oraș, cealaltă fiind Venezia Mestre, o stație de joncțiune magistrală a zonei continentale a Veneției de la Mestre. Ambele stații, Santa Lucia și Mestre, sunt conectate între ele prin Ponte della Libertà (în română „Podul Libertății”).
Venezia Santa Lucia este situată în sestiere Cannaregio, cel mai nordic dintre cele șase sestieri (districte) istorice ale orașului istoric Veneția. Ea este situată pe insula cea mai nordică și aproape de capătul vestic al Canal Grande. Gara se află la kilometrul 267 al căii ferate Milano–Veneția.
Un pod peste Canal Grande, Ponte degli Scalzi (sau Ponte dei Scalzi) (în română „Podul Desculților”, cu referire la carmeliții desculți), face legătura între spațiul din fața gării și sestiere Santa Croce.
Accesul în orașul istoric Veneția avea loc doar cu ambarcațiuni ce traversau laguna sau pe cale ferată până în 1933. Atunci a fost construit un terminal pentru transportul rutier, cu parcări și stații de autobuz. Piața Gara Santa Lucia (nu gara, ci portul naval de croazieră - unde opresc ambarcațiunile către Piazzale Roma) a fost, de asemenea, conectată cu Piazzale Roma prin Ponte della Costituzione (în română „Podul Constituției”).
Construcția gării Santa Lucia a început în 1860, în timpul stăpânirii orașului de către Imperiul Austriac. În scopul de a face loc pentru clădirea gării și pentru terminalul feroviar au trebuit să fie demolate în 1861 o mănăstire și Biserica Santa Lucia, unde erau păstrate relicvele Sfintei Lucia. Gara a preluat la rândul ei numele acesteia.
Actuala clădire a gării este una din puținele clădiri moderniste aflate către Canal Grande. Ea a fost realizată după o serie de planuri inițiate de arhitectul raționalist Angiolo Mazzoni în 1924 și dezvoltate de-a lungul următorilor zece ani.
În 1934 a avut loc un concurs pentru un proiect detaliat al actualei gări, care a fost câștigat de Virgilio Vallot. Între 1936 și 1943 Mazzoni și Vallot au colaborat la construcția gării; Mazzoni a proiectat, de asemenea, peronul trenurilor. Terminarea construcției, cu toate acestea, a avut loc doar după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1952 stația a fost finalizată după un proiect care a fost dezvoltat de către un alt arhitect, Paul Perilli.[1]
În noiembrie 2009 au început lucrări de renovare ale gării Santa Lucia. Programul de renovare a inclus îmbunătățiri ale utilizării spațiilor și a fluxului de tranzit intern. În plus, anumite elemente arhitecturale au fost restaurate; atrium-ul a fost modificat pentru a adăposti mai multe spații cu scop comercial. Acest proiect a fost finalizat în 2012, cu un cost de 24 de milioane de euro.[2][3]
Întrucât actuala clădire a gării este joasă și lată, ea nu domină împrejurimile sale. Flancurile fațadei sale sunt decorate cu lei venețieni. În spatele fațadei, există o sala principală vastă cu spații de birouri și pentru vânzarea de bilete, magazine și depozite de bagaje. Sala principală, de asemenea, are acces către cele 16 platforme ale stației.
Gara este deservită de următoarele trenuri:
Trenuri de mare viteză
Trenuri regionale
Trenuri transfrontaliere (D pentru Germania, A pentru Austria, F pentru Franța, CH pentru Elveția, GB pentru Marea Britanie)
Pe 11 decembrie 2016 toate serviciile feroviare ÖBB EuroNight au fost redenumite „Nightjet”.
Gara este tranzitată de aproximativ 82.000 de pasageri pe zi sau un total de aproximativ 30 de milioane de pasageri pe an.
În fiecare zi aproximativ 450 de trenuri opresc în stație. Trenurile de lungă distanță folosesc platforma centrală, în timp ce platformele pentru trenurile regionale și suburbane sunt situate la vest.
Gara este stația terminus a mai multor faimoase trenuri, inclusiv Venice Simplon Orient Express.
Gara este conectată cu restul Veneției prin vaporetto (autobuz acvatic) sau taxiuri acvatice private. În apropiere de Piazzale Roma se află punctul de plecare al tuturor mijloacelor de transport care merg spre continent.
Oprirea (docul) este numită Ferrovia și este deservită de opt linii de vaporetto ACTV:
|lucrare=
și |work=
(ajutor)
|lucrare=
și |work=
(ajutor)
|lucrare=
și |work=
(ajutor)
Materiale media legate de Venezia Santa Lucia la Wikimedia Commons