În lumea de astăzi, Gheorghe Dima a devenit un subiect de interes și dezbatere constant. Fie că este vorba de impactul său asupra societății, de relevanța sa istorică sau de influența sa asupra culturii populare, Gheorghe Dima atrage atenția oamenilor de toate vârstele, genurile și mediile. De-a lungul anilor, Gheorghe Dima a generat tot felul de opinii, teorii și interpretări, devenind un element central în numeroase domenii. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Gheorghe Dima și semnificația acestuia în contextul contemporan. De la origine până la repercusiunile sale actuale, vom analiza în profunzime importanța Gheorghe Dima în lumea noastră de astăzi.
Gheorghe Dima | |||
![]() | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 28 septembrie/10 octombrie 1847 Brașov, Imperiul Austriac ![]() | ||
Decedat | 4 iunie 1925 (77 de ani) Cluj, România ![]() | ||
Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj ![]() | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Ocupație | compozitor, dirijor | ||
Limbi vorbite | limba română ![]() | ||
Activitate | |||
Origine | ![]() | ||
Studii | Universitatea de Muzică și Teatru din Leipzig ![]() | ||
Gen muzical | muzică cultă | ||
| |||
Modifică date / text ![]() |
Gheorghe Dima (cunoscut și ca George Dima, n. , Brașov, Imperiul Austriac – d. , Cluj, România) a fost un compozitor, dirijor și pedagog român, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.[1]
Gheorghe Dima s-a născut ultimul dintre cei patru copii ai lui Nicolae și al Zoei Dima. Va rămâne în scurt timp orfan de tată. Cu ajutorul fratelui său mai mare, Pandeli, tânărul Gheorghe urmează școala de profil tehnic, mai întâi în Liceul real din Viena și apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania).[2]
În această perioadă se arată pentru prima oară interesat de muzică. Va lua mai întâi lecții de canto cu profesorul Heinrich Giehna, iar apoi la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât să se dedice muzicii, Dima va trece la Graz, sub îndrumarea lui Ferdinand Thieriot.
În tinerețe a cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a practicat ca profesor de muzică la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov, dirijor, fiind și director al Școlii de Gimnastică și Cântări din Brașov (1875 - 1879; 1899 - 1914), precum și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj. Din compozițiile sale, amintim: „Cucule cu peana sură” (f.a.), „Muma lui Ștefan cel Mare” (1884?) și „Ștefan Vodă și codrul” (1904).
De vreme ce doar câteva dintre lucrările menționate au putut fi datate, pentru ordonarea lor s-a respectat criteriul alfabetic. Data exactă sau perioada realizării lucrărilor va fi notată alături, acolo unde se cunoaște.
Există un număr de piese scrise pornind de la melodi populare, cel mai adesea românești (cunoscute publicului la momentul întocmirii acestora, preluări sau în câteva cazuri, melodii vechi), dar și ale altor popoare.
În semn de prețuire, mai multe edificii din România poartă numele compozitorului. Este cazul Academiei de muzică din Cluj, unde Gheorghe Dima a fost primul în funcția de director. De asemenea, Filarmonica din Brașov îi poartă numele, începând din 1946.