Gheorghe Doja, Ialomița

Gheorghe Doja
—  comună  —
Gheorghe Doja se află în RomâniaGheorghe DojaGheorghe DojaGheorghe Doja (România)Poziția geografică
Coordonate: 44°36′52″N 27°10′54″E ({{PAGENAME}}) / 44.61444°N 27.18167°E
Țară România
Județ Ialomița
SIRUTA93600
Fondat1921
ReședințăGheorghe Doja
ComponențăGheorghe Doja
Guvernare
 - primar al comunei Gheorghe DojaCurelea Ion (PSD, 2008)
Populație (2021)
 - Total2.230 locuitori
Fus orarUTC+2
Cod poștal927125
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
Poziția localității Gheorghe DojaPoziția localității Gheorghe DojaPoziția localității Gheorghe Doja

Gheorghe Doja (în trecut, Principesa Elena) este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Așezare

Comuna se află în zona centrală a județului, pe malul stâng al Ialomiței și pe malurile bălții Fundata. Este traversată de șoseaua județeană DJ306, care o leagă spre sud de Andrășești (unde se termină în DN2A) și spre nord-vest de Reviga.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Gheorghe Doja se ridică la 2.230 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.555 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,18%), iar pentru 6,82% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,74%), cu o minoritate de adventiști (6,77%), iar pentru 7,22% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație

Comuna Gheorghe Doja este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Curelea Ion, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din 2008. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal3      
Partidul PRO România2      

Istorie

Comuna a apărut în 1926 în jurul satului recent înființat, în preajma lui 1920, de coloniști veniți din zona deluroasă și de munte din județul Prahova. Denumit inițial Valea lui Șiman, la înființarea comunei el a fost rebotezat Principesa Elena, nume pe care îl avea în 1931.

După instaurarea regimului comunist, în 1948, comuna și satul au luat numele de Gheorghe Doja. În 1950, comuna a trecut la raionul Slobozia al regiunii Ialomița și apoi (după 1952) al regiunii București. În 1968, ea a revenit la județul Ialomița.

Monumente istorice

Singurul obiectiv din comuna Gheorghe Doja inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monument de interes local este situl arheologic de „la Cărămidărie”, unde s-au găsit urmele unei așezări din perioada Latène.

Note

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013. 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023. 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020. 
  7. ^ „Despre noi”. Primăria comunei Gheorghe Doja. Accesat în 7 mai 2013. 
  8. ^Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 214. 15 iulie 1931. 
  9. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 7 mai 2013. 
  10. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 7 mai 2013.