Subiectul Graiul bănățean este un subiect de mare relevanță în societatea actuală. Aceasta este o problemă care afectează un număr mare de persoane, și care stârnește un mare interes și îngrijorare în rândul populației. Este o temă care a făcut obiectul a numeroase studii, cercetări și dezbateri în ultimii ani, demonstrând importanța sa și necesitatea de a o aborda în mod corespunzător. În acest articol vom analiza Graiul bănățean în profunzime, explorând cauzele, consecințele și posibilele soluții ale acestuia, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă asupra acestui subiect foarte relevant.
1-5% 5-10% 10-15% | 15-25% 25-35% peste 35% |
Graiul bănățean este o ramură principală a adunării de graiuri dacoromâne nordice. Este de asemenea ramura nordică a graiului sârbesc al limbii române, fiind vorbită în regiunea Banat din România și districtele Banatul de Sud și Banatul Central din Voivodina (Serbia). De asemenea, graiul ungurean, vorbit de o parte a românilor timoceni, este o variantă a dialectlui bănățean. Dialectul bănățean și româna standard sunt ușor inteligibile, dar există diferențe de vocabular, mai accentuate în cazul vorbitorilor din Serbia.
Graiul țiganilor băieși, care trăiesc în vestul Ungariei, centrul și vestul Croației, precum și în nord-vestul Serbiei (vestul Voivodinei) este o formă arhaică a românei bănățene (având în vedere că aceștia au părăsit Banatul acum 200 de ani și mai mult) împestrițată de împrumuturi din maghiară, croată, sârbă și germană.[1]
Arhaisme fonetice :
mân'e, cân'e au forma veche românească, dinainte de generalizarea formei
oltenești cu metateza palatalizării : cân'e > câine
Palatalizarea lui d este incompletă dies > dzî vs. rom. lit. zi
Palatalizarea lui n este incompletă : cuneus > cun' vs. rom. lit cui.
Inovații fonetice :
Tipică e palatalizarea lui č la ś : cinci > śinś și a lui ti, te la č : frunte > frunče a lui de, di la ğ : unde > unge c+u devine în schimb dur : curcan > ťurcan și d+i : dinte > ghince.
Inovații :
io mi-s /
tu ieșč'/
iel îi /
noi ni-s /
voi vi-s/
iei îs.
Arhaisme :
Extrem de interesant este perfectul simplu (la fel de frecvent ca în graiul oltenesc) arhaic : rupșăi, fripșăi, zîșăi < lat. rupsi, frixi, dixi. Latin e și sufixul augmentativ -on', -oan'e (nemțon', nemțoan'e) Nu umblareț', nu venireț, nu fugireț' sunt rare atestări, numai la imperativ negativ (prohibitiv) ale optativului (condițional imperfect) latin : venirem, venires etc. pierdute în româna literară, păstrate în italiană, franceză și spaniolă.
Între timpuri, o inovație, am vrut să + verb cu sensul de era să... : am vrut să cad înseamnă era să cad
Banat | Muntenia |
---|---|
avlie | curte |
covăsât | iaurt |
credenț | dulap |
dereș | canapea |
firang | perdea |
hârț | șoarece |
măsai | față de masă |
peșchir | prosop |
piglais | fier de călcat |
spoiert | sobă |
strimf | ciorap |
tulipan | lalea |
uiagă | sticlă |
Lexicul conține numeroase arhaisme: cure/am curs (< lat. curro, a fugi), dar și un număr important de neologisme germane și sârbești: paore (< germ. Bauer, țăran), poneavă (< srb. ponjava, pătură).
Spre deosebire de toate celelalte graiuri românești, graiul bănățean are o bogată literatură. Predomină covârșitor poezia în defavoarea prozei, subiectele rurale față de cele urbane, și subiectele comice față de cele serioase, ca în literatura dialectală italiană. Literatura în grai s-a născut datorită faptului că țăranii bănățeni (paori) s-au alfabetizat mult mai devreme și alfabetizarea a fost mult mai răspândită decât în alte zone rurale ale țării (V. Enciclopedia interbelică a României) precum și datorită absenței unui centru urban românesc în Banat în sec. XIX, centru care să dea naștere unei literaturi culte, urbane. Fragment din poezia Ăl mai tare om din lume de Victor Vlad Delamarina:
|
|