În acest articol, vom explora subiectul Guru în profunzime, abordând importanța sa în societatea actuală și relevanța sa în diverse domenii. Guru a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare, deoarece impactul său se extinde la diferite domenii ale cunoașterii și ale vieții de zi cu zi. Pe parcursul acestor pagini, vom analiza principalele caracteristici ale Guru, precum și evoluția sa în timp și influența sa în diferite contexte. Printr-o abordare cuprinzătoare, vom încerca să oferim o vedere panoramică a Guru, explorând numeroasele sale fațete și relevanța sa astăzi.
Guru (Devanagari गुरु) este un termen sanscrit pentru "învățător", "ghid" sau "maestru spiritual", în special în religiile indiene.[1] Tradiția hindusă guru-shishya (maestru-discipol) este o doctrină religioasă milenară transmisă de la învățător la discipol, gurul fiind acela de la care discipolul primește inițieri și învățături în disciplina spirituală.[2]
Guru este un simbol religios fundamental în Hinduism, toate școlile filozofice și devoționale hinduse, acordând o importanță maximă conceptului deoarece rezidă în chiar esența Hinduismului, scripturile hinduse (Vede, Upanișade, Bhagavad-gita). Brahmanismul și întreaga societate hindusă antică aveau ca fundament revelația spirituală, structurându-se în jurul simbolului acestor scripturi, brahmanul sau preotul, cel care prin sacrificiu (yajna) și ritual menține vie tradiția spirituală.
Întrucât termenul poate fi folosit și pentru a desemna orice fel de învățător/profesor(spre exemplu poeta Maitreyi Devi îl consideră pe Rabindranath Tagore gurul ei literar[3]), rishii sau sfinții sunt denumiți și prin termenul satguru care înseamnă guru autentic, adevărat, spiritual.
În tradiția spirituală hindusă guru este considerat ca fiind una cu Dumnezeu sau Dumnezeu însuși,[4] Krishna fiind în acest sens cea mai cunoscută exemplificare a acestui concept, relația Krishna-Arjuna fiind modelul arhetipal al relației maestru-discipol. Mircea Eliade în Istoria credințelor și ideilor religioase sintetizează :
“S-ar putea spune că esența doctrinei revelate de Krishna e cuprinsă în această lapidară formulă: înțelege-Mă și imită-Mă. Căci tot ceea ce el dezvăluie despre ființă sa proprie și despre “comportamentul” său în Istorie trebuie să-i slujească drept model exemplar lui Arjuna: acesta găseste sensul vieții sale istorice și totodată dobândește eliberarea înțelegând ce este Krishna și ce face el. De altfel Krishna însuși insistă asupra valorii exemplare și soteriologice a modelului divin:”tot ceea ce face Căpetenia, ceilalți fac la fel: canonul pe care el îl ține, lumea îl urmează"(Bhagavad-gita, III,21) [5]
Angelo Morretta(Dan Petrașincu) consideră că Maeștrii sunt urmașii Brahminilor și Rishilor:"Între Rishi, Brahmani și Maeștri se poate indica o certă diferențiere pe care se coboară din preistorie în istorie.[6]
Termenul Paramguru(guru al gurului) poate fi folosit și pentru a-l desemna pe Dumnezeu.
La nivel social și religios, gurul ajută la continuarea religiei și a modului de viață hindus (adică gurul e conservator, moral, respectabil, conformist și tradiționalist).[7]
Din punct de vedere psihiatric, guru (pe tipic occidental) sunt psihotici sau schizoizi, care inventează un sistem religios nou, în care seduc adepți, diferența față de cei internați în ospicii este că ultimii nu racolează adepți.[8]
Many studies of cults and revitalization movements have noted that the leaders are susceptible both to auditory hallucinations and sudden changes in beliefs. The schizotype, we suggest, is someone who has the capacity to shed the commonly held and socially determined world view of his natal group, and to create a unique and arbitrary world view of his own, into which he may indoctrinate others and become a prophet, or fail to indoctrinate others and become a psychotic patient.