Gustav Adolf Deissmann

În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Gustav Adolf Deissmann, un subiect care a stârnit un mare interes și dezbatere în ultima vreme. De la origini și până la impactul său asupra societății actuale, Gustav Adolf Deissmann a fost subiect de studiu și analiză de către experți din diverse discipline. Pe parcursul acestui articol, vom examina diferitele perspective asupra Gustav Adolf Deissmann, precum și relevanța sa în contextul istoric și cultural. În plus, vom aprofunda aspecte specifice care vor ajuta la o mai bună înțelegere a importanței Gustav Adolf Deissmann astăzi, precum și posibilele sale implicații pentru viitor. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie fascinantă prin universul lui Gustav Adolf Deissmann!

Gustav Adolf Deissmann
Date personale
Născut7 noiembrie 1866(1866-11-07)
Langenscheid
Decedat (70 de ani)
Wünsdorf
Cetățenie Reich-ul German Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog
Locul desfășurării activitățiiBerlin[1]
Marburg
Heidelberg Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeDeißmann
Alma materUniversitatea din Tübingen
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Marburg
Universitatea din Heidelberg
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentrustudierea limbii grecești folosite în Noul Testament
Partid politicNationalsozialer Verein]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gustav Adolf Deissmann (7 noiembrie 1866 – 5 aprilie 1937) a fost un teolog protestant german, recunoscut pentru activitatea sa de studiere a limbii grecești folosite în Noul Testament, pe care el a arătat-o a fi koine sau limba utilizată în mod obișnuit de lumea elenistică a acelor vremuri.[3]

Biografie

Deissmann a fost profesor de teologie la Universitatea din Heidelberg (1897–1908), iar apoi la Universitatea Humboldt din Berlin (1908–1935). A fost de două ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace și a primit opt doctorate onorifice din 6 țări diferite.[4]

În 1904 a fondat, împreună cu Albrecht Dieterich, cercul Eranos din Heidelberg. Printre membrii săi se numărau Ernst Troeltsch, Max Weber, Eberhard Gothein, Georg Jellinek, Karl Rathgen și Wilhelm Windelband.[5]

La Berlin, preocuparea academică a lui Deissmann a început să se mute de la filologia greacă către mișcarea ecumenică, reforma bisericească și, în mod semnificativ, așa-zisul Völkerverständigung internațional (adică promovarea păcii și a înțelegerii reciproce între națiuni și culturi). Din 1914 și până în 1922 a publicat în mod regulat un comunicat internațional semi-politic intitulat Evangelischer Wochenbrief (1914–1921), cu echivalentul său englezesc Protestant Weekly Letters (1914–1917). Publicul său țintă a fost format în primul rând din influenții creștini germani și americani și a oferit un forum pentru promovarea păcii și înțelegerii între națiuni.[6]

În 1925 Deissmann a luat cunoștință de ruinarea accentuată a anticului Efes, un important sit istorico-arheologic, parțial excavat dinaintea Primului Război Mondial sub auspiciile Institutului Austriac de Arheologie. Deissmann a dus o campanie de unul singur timp de mai mulți ani, atât la nivel național, cât și internațional, pentru a crește gradul de conștientizare a situației de la Efes și a reușit să organizeze strângerea de fonduri pentru finanțarea lucrărilor arheologice care au reînceput în 1926 și au continuat anual până în 1929.[7]

Deissmann a murit la 5 aprilie 1937, în localitatea Wünsdorf din apropiere de Berlin, și a fost înmormântat în cimitirul local.

Lucrări publicate de Deissmann (selecție)

  • 1892, Die neutestamentliche Formel "in Christo Jesu" untersucht (Habilitationsschrift)
  • 1895, Bibelstudien. Beiträge, zumeist aus den Papyri und Inschriften, zur Geschichte der Sprache, des Schrifttums und der Religion des hellenistischen Judentums und des Urchristentums, Marburg
  • 1897, Neue Bibelstudien. Sprachgeschichtliche Beiträge, zumeist aus den Papyri und Inschriften, zur Erklärung des Neuen Testaments, Marburg
  • 1901, Bible Studies: Contributions chiefly from papyri and inscriptions, to the history of language, the literature and the religion of Hellenistic Judaism and primitive Christianity, A. Grieve, transl., Edinburgh
  • 1905, Veröffentlichungen aus der Heidelberger Papyrus-Sammlung. I, Die Septuaginta-Papyri und andere altchristliche Texte, Heidelberg
  • 1908, The philology of the Greek bible: its present and its future, L.R.M. Strachan, transl., Londra
  • 1908, Licht vom Osten. Das Neue Testament und die neuentdeckten Texte der hellenistisch-römischen Welt, Tübingen (best edition: 1923)
  • 1910, Light from the ancient East. The New Testament illustrated by recently discovered texts of the Graeco-Roman world, L.R.M. Strachan, transl., Londra
  • 1911, Paulus. Eine kultur- und religionsgeschichtliche Skizze, Tübingen
  • 1914-21, Evangelischer Wochenbrief
  • 1914-17, Protestant Weekly Letter
  • 1923, The religion of Jesus and the faith of Paul. The Selly Oak Lectures, 1923 on the communion of Jesus with God & the communion of Paul with Christ, W.E. Wilson, trans., Londra
  • 1925, ‘Adolf Deissmann’, în Die Religionswissenschaft der Gegenwart in Selbstdarstellungen, E. Stange, ed., Leipzig, pp. 42–78

Vezi și

Note

  1. ^ „Gustav Adolf Deissmann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ A. Gerber, 'Gustav Adolf Deissmann (1866-1937): trailblazer in biblical studies, in the archaeology of Ephesus, and in international reconciliation’, Buried History, Journal of the Australian Institute of Archaeology, 41, 2005, pp. 2-3.
  4. ^ A. Gerber, Deissmann the Philologist, Berlin, 2010, p. 1.
  5. ^ A. Gerber, Deissmann the Philologist, pp. 69-71.
  6. ^ A. Gerber, Deissmann the Philologist, pp. 245-281.
  7. ^ A. Gerber, ‘Gustav Adolf Deissmann (1866-1937) and the revival of archaeological excavations at Ephesus after the First World War’, Jahresheft des österreichischen archäologischen Institutes, 75, 2006 , pp. 39-46.

Bibliografie

  • A. Gerber, 'Protestantism and Social Liberalism in Imperial Germany: Gustav Adolf Deissmann (1866–1937) and Friedrich Naumann (1860–1919)', in Australian Journal of Politics and History, vol. 57, nr. 2, 2011, pp. 174–187.
  • C. Markschies, ‘Adolf Deißmann – ein Heidelberger Pionier der Ökumene’, in Zeitschrift für neuere Theologiegeschichte, 12, 2005, pp. 47–88.
  • C. Markschies, ‘Adolf Deißmann. Ein Pionier der Ökumene’, in C. Möller, et al., eds., Wegbereiter der Ökumene im 20. Jahrhundert, Göttingen, 2005, pp. 32–53.
  • C. Nottmeier, ‘Ein unbekannter Brief Max Webers an Adolf Deißmann’, in Mitteilungen der Ernst-Troeltsch-Gesellschaft, vol. 13, Augsburg, 2000, pp. 99–131.
  • C. Nottmeier, ‘Hermann Cohen und Adolf Deißmann: Dokumente aus dem Nachlaß Adolf Deißmanns’, in Zeitschrift für neuere Theologiegeschichte, 9, 2002, pp. 302–25.
  • G. Harder / G/ Deissmann, Zum Gedenken an Adolf Deissmann. Vortrag anläßlich des 100. Geburtstages von Adolf Deissmann am 7. November 1966, gehalten am 26. April 1967 vor den Dozenten und Studenten der Kirchlichen Hochschule in Berlin, Bremen, 1967.

Legături externe