Acest articol abordează subiectul Gutapercă dintr-o abordare cuprinzătoare și detaliată, cu scopul de a oferi o viziune completă și actualizată a acestui subiect de interes. În acest sens, vor fi explorate diferite aspecte legate de Gutapercă, de la originea și istoria sa până la impactul său asupra societății actuale. Vor fi prezentate date relevante, studii recente și analize aprofundate care vor permite cititorului să înțeleagă importanța și relevanța Gutapercă astăzi. De asemenea, vor fi oferite reflecții și perspective pentru a îmbogăți înțelegerea acestui subiect și a promova o dezbatere îmbogățitoare.
Gutaperca se referă la arborii din genul Palaquium și la o substanță plastică și izolantă, extrasă din latexul natural rigid produs din seva acestor arbori, în special din Palaquium gutta.
Cuvântul gutapercă provine de la numele plantei în limba malaieză, getah perca, care se traduce ca „latex lichid”.
Clasificată științific în 1843, s-a constatat că gutaperca este o substanță termoplastică naturală utilă. În 1851 s-au importat 1,5 milioane de kg de gutapercă din Marea Britanie.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, gutaperca a fost folosită în scopuri industriale și gospodărești[1] și a devenit un cuvânt de uz casnic. În special, a fost întrebuințată ca izolație pentru cabluri subacvatice de telegraf,[2] care, conform autorului John Tully, a condus la o recoltare nesustenabilă și la un colaps al aprovizionării.[3]
Din punct de vedere chimic, gutaperca este un politerpen, un polimer al izoprenului sau poliizoprenului, în special trans-1,4-poliizopren. Structura cis a poliizoprenului este un elastomer asemănător latexului comun. În timp ce latexul de cauciuc are o structură moleculară amorfă, gutaperca (structura trans) cristalizează, ceea ce duce la un material mult mai rigid.
|DOI=
și |doi=
(ajutor) muse.jhu.edu