Henric de Schweinfurt
Astăzi, Henric de Schweinfurt continuă să fie un subiect de mare interes și relevanță în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Henric de Schweinfurt a devenit un subiect din ce în ce mai prezent în viața de zi cu zi a oamenilor. Fie la nivel personal, social sau profesional, Henric de Schweinfurt are un impact asupra tuturor aspectelor vieții noastre. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Henric de Schweinfurt, de la istoria și evoluția sa până la impactul său astăzi. În plus, vom examina modul în care Henric de Schweinfurt a influențat diferite zone și modul în care a generat schimbări semnificative în modul în care trăim și ne relaționăm cu lumea din jurul nostru.
| Henric de Schweinfurt | |
| Margraf de Nordgau | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 980 d.Hr.  |
| Decedat | (37 de ani)[2] |
| Înmormântat | Schweinfurt |
| Părinți | Berthold de Schweinfurt Eilika de Walbeck[3] |
| Căsătorit cu | Gerberga |
| Copii | Otto al III-lea de Suabia[4] Iudita de Schweinfurt Burchard I de Halberstadt Eilika de Schweinfurt Henric I de Schweinfurt[4] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf[1] |
| Familie nobiliară | Luitpoldingi |
Modifică date / text  | |
Henric de Schweinfurt (n. 980 d.Hr. – d. ) a fost margraf de Nordgau din 994 până în 1004.
Biografie
Henric a fost fiul margrafului Berthold de Nordmark și al soției sale, Eilika (sau Eiliswintha, Eila) de Walbeck. Ascendența tatălui său nu este cunoscută cu certitudine, deși se pare că ar fi fost unul dintre fiii ducelui Arnulf de Bavaria.
Henric a dobândit succesiunea asupra ținuturilor tatălui său după moartea acestuia din 980. Henric a devenit margraf (marchio) al Mărcii bavareze Nordgau în 994. În 1003 s-a revoltat împotriva regelui german Henric al II-lea revendicând faptul că i s-ar fi promis Ducatul de Bavaria, iar regele nu i-l acordase. În schimb, regele a susținut că bavarezii au dreptul de a-și alege propriul duce. Henric s-a aliat în continuare cu regii Boleslav I al Poloniei și Boleslau al III-lea al Boemiei, însă răscoala stârnită a fost reprimată, iar el însuși fiind captiv o perioadă de timp. Regele a instaurat dieceza de Bamberg pentru preîntâmpinarea altor eventuale rebeliuni în regiune. Noua dieceză a preluat autoritatea laică asupra Mărcii de Nordgau.
În cele din urmă, abia după insistențele corelate ale stăpânilor seculari și ecleziastici, ducele Bernard I de Saxonia și arhiepiscopul Tagino de Magdeburg, în 1004 a avut loc reconcilierea dintre Henric de Schweinfurt și regele Henric al II-lea. Înainte de a muri în 1017, Henric de Schweinfurt a mai obținut câteva teritorii. El se află înmormântat la Schweinfurt.
Vărul său, cronicarul Thietmar de Merseburg, l-a numit pe Henric în cronica sa „gloria Franconiei răsăritene”.
Căsătorie și descendenți
Henric a fost căsătorită cu o anume Gerberga, fiică a unui Otto a cărui identitate este încă disputată. Din căsătoria lor au rezultat trei fii și două fiice:
- Otto, devenit duce de Suabia sub numele Otto al III-lea;
- Eilika, căsătorită cu ducele Bernard al II-lea de Saxonia;
- Iudita de Schweinfurt (d. 2 august 1058), căsătorită cu regele Bretislau I al Boemiei;
- Burchard, episcop de Halberstadt și cancelar al împăratului Conrad al II-lea;
- Henric, conte în Nordgau.
Note
- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ „Henric de Schweinfurt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Genealogics
- ^ a b The Peerage
Bibliografie
- Timothy Reuter: Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.
