Institutul Cultural Român

Aspect mută în bara laterală ascunde
Institutul Cultural Român

Sigla ICR - București
Înființareiulie 2003
FondatorGuvernul României  Modificați la Wikidata
SediuBucurești
PreședinteLiviu Sebastian Jicman
site web oficial

Institutul Cultural Român este organizat și funcționează ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar. ICR are drept scop reprezentarea, promovarea și protejarea culturii și civilizației naționale în țară și străinătate. Institutul Cultural Român are o rețea de 18 reprezentanțe, care funcționează în 17 țări, și face parte din rețeaua institutelor culturale naționale din Uniunea Europeană, EUNIC.

Istoria ICR

În 1990 a fost înființată printr-o Hotărâre de Guvern, Fundația Culturală Română (FCR) prin preluarea activelor și pasivelor unor instituții create, prima, în 1962 (Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea), a doua, în anul 1972 (Asociația România).. Ulterior, în 1992, s-a publicat hotărârea în Monitorul Oficial cât și statutul de funcționare, ambele republicate în 2005 cu modificările care legalizau, retroactiv, funcționarea FCR între 1990 și 1992.

ICR a fost înființat în iulie 2003 prin reorganizarea Fundației Culturale Române și a Editurii Fundației Culturale Române, la inițiativa si prin eforturile susținute ale marelui scriitor si academician Augustin Buzura.

Institutul Cultural Român s-a aflat sub autoritatea președintelui României, care a fost președinte de onoare al acestuia. Instituția a fost condusă în perioada 2003-2005 de scriitorul Augustin Buzura, iar din 2005 până în august 2012 președintele acestei instituții a fost scriitorul Horia Roman Patapievici, secondat de vicepreședinții Mircea Mihăieș și Tania Radu și de Dan Croitoru în funcția de secretar general.

Din 2012, Institutul Cultural Român a intrat în subordinea Senatului României, prin OUG nr. 27 din 13 iunie 2012, privind unele măsuri în domeniul cultural. La data de 2 august 2012, echipa lui Horia-Roman Patapievici și-a anunțat demisia într-o conferință de presă. În luna septembrie 2012, Andrei Marga a devenit președintele ICR. Horia Gârbea și Vladimir Simon au fost numiți vicepreședinți ai instituției, iar secretar general a devenit Nicolae Brînzea.

Comisiile reunite pentru cultură și politică externă din Senat au cerut, pe 17 iunie 2013, revocarea lui Andrei Marga din funcția de președinte al Institutului Cultural Român (ICR), precum și a vicepreședinților Horia Gârbea și Vladimir Simon. Președintele Comisiei pentru cultură din Senat, Georgică Severin, a explicat atunci că motivul pentru care s-a solicitat revocarea conducerii ICR este acela că instituția nu a trimis raportul de activitate și contul de execuție bugetară pe anul 2012 până la data prevăzută de lege - 15 aprilie. Ulterior propunerii înaintate de comisiile pentru cultură și politică externă Biroului Permanent al Senatului, Andrei Marga și-a prezentat demisia din funcția de președinte al Institutului Cultural Român, „cu solicitarea ca demisia să între în vigoare imediat”.

În perioada 10 iulie 2013 - 27 aprilie 2015, funcția de președinte a Institutului Cultural Român a fost deținută de Lilian Zamfiroiu, numit de Senatul României. Vicepreședinți: Liviu Sebastian Jicman și Nagy Mihály Zoltán. În urma demisiei lui Lilian Zamfiroiu, depusă pe 24 aprilie 2015 la cabinetul Președintelui Senatului României, funcția de președinte a ICR i-a revenit lui Radu Boroianu. În Monitorul Oficial nr. 290/28.04.2015 a fost publicată Hotărârea Senatului nr. 34/28.04.2015 prin care domnul Radu Boroianu a fost numit președinte al Institutului Cultural Român.

În aprilie 2017, Liliana Țuroiu a fost numită președintele Institutului Cultural Român. Hotărârea a fost adoptată de Senat în ședința din 24 aprilie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Reprezentanțe

Institutul Cultural Român administrează 19 (18 reprezentanțe și o filială) centre culturale românești în afara României (7 sedii în proprietatea MAE și 11 sedii închiriate):

Totodată există baza legală internă pentru înființarea de noi ICR-uri la Kiev, cu filială la Cernăuți, la Moscova și la Beijing.

În luna octombrie 2012 a fost lansat programul-pilot de înființare a filialelor ICR în provinciile istorice ale României de echipa condusă de Andrei Marga. Au fost deschise urmatoarele filiale:

Începând cu 31 iulie 2013, sub conducerea lui Lilian Zamfiroiu, filialele ICR din interiorul țării și-au încetat activitatea, programul pilot fiind considerat un eșec.

Activitate

În perioada 2005-2012, ICR și-a propus să lucreze prin proiecte, organizând concursuri publice, în care acestea au fost evaluate de către comisii independente. O prioritate pentru Institutul Cultural Român privește comunitățile de vorbitori de română din țările vecine. ICR continuă organizarea cursurilor de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări, începute încă din 1992 în perioada existenței Fundației Culturale Române.

Perioada 2005-2008

Situația institutului

La începutul anului 2005, din cele 19 institute înființate prin actul normativ din aprilie 2004, funcționale erau doar 5 (Paris, Berlin, Roma, Veneția, Budapesta), cu personal incomplet 2 (Praga și New York) și funcționând într-o singură persoană (atașatul cultural), dar ca o simplă anexă a ambasadei, 3 (Viena, Tel Aviv și Londra). Institutele erau carcaterizate de lipsa resurselor financiare si lipsa unei direcții de strategie culturală.

În 2008, funcționează 15 institute culturale românești în străinătate. La cele cinci institute care erau funcționale în 2004, s-au adăugat, cu ajutorul MAE (dar la inițiativa ICR), încă zece: trei în 2005 (Istanbul, Tel Aviv, Viena); patru în 2006 (Madrid, Londra, Stockholm, Varșovia), unul în 2007 (Lisabona, plus deschiderea filialei de la Seghedin a Institutului Cultural Român de la Budapesta) și în 2008 la Bruxelles. S-au făcut demersurile necesare pentru un Institut la Kiev, cu filială la Cernăuți.

Directorii au fost responsabilizați prin evaluările anuale, iar referenții au fost responsabilizați prin modul în care au fost selectați, potrivit unor competențe specifice și în acord cu niște criterii obiective (concurs public, cu procedurile de selecție transparente). Echipa, în întregul ei, a fost responsabilizată prin:

Buget perioada 2004-2008
Buget Institut 2004-2008
Moneda 2004 2005 2006 2007 2008
EURO 2 milioane 2,25 milioane 5,3 milioane 10,3 milioane 10,55 milioane
RON 8,2 milioane 8,153 milioane 18,696 milioane 34,3 milioane 39,015 milioane


Programe Alte activități

Perioada anului 2009

Situația institutului

ICR a funcționat, în această perioadă, cu un număr de 16 institute (Berlin, Bruxelles, Budapesta, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel Aviv, Varșovia, Veneția, Viena)

Detalii despre programele și proiectele derulate de ICR în anul 2009 pot fi găsite în raportul de activitate publicat pe site, la http://www.icr.ro/bucuresti/rapoarte-de-activitate/

Buget

Bugetul ICR pe anul 2009 a suferit, în total, o reducere de 12,44%, ajungând la suma de 38 400 000 lei.

Programe

Calificativele acordate pentru activitatea din 2009:

Perioada anului 2010

Bugetul ICR pe anul 2010 a fost de 46 663 000 lei.

Detalii despre programele și proiectele derulate de ICR în anul 2010 pot fi găsite în raportul de activitate publicat pe site, la http://www.icr.ro/bucuresti/rapoarte-de-activitate/

Calificativele acordate pentru activitatea din 2010:

Perioada anului 2011

Bugetul ICR pe anul 2011 a fost de 44 000 000 lei .

Cărțile publicate de Editura Institutului Cultural Român, precum și revistele „Lettre Internationale” și „Euresis”, pot fi comandate din librăria online a ICR, lansată în 2011, la http://www.e-icr.ro/.

Detalii despre programele și proiectele derulate de ICR în anul 2011 pot fi găsite în raportul de activitate publicat pe site, la http://www.icr.ro/bucuresti/rapoarte-de-activitate/

Perioada anului 2012

Bugetul ICR pe anul 2012 a fost de 28 631 000 lei .

Institutul Cultural Român a înregistrat în ultimele patru luni ale anului 2012 schimbări majore. Programele s-au diversificat, încât să întâmpine și să sprijine efortul de consacrare al creatorilor. S-a asumat un concept lărgit de cultură (incluzând, alături de literatură, film, muzică, arte plastice, și științele sociale, științele în înțeles cuprinzător, cu aplicațiile lor tehnologice, filosofia, teologia), conform abordărilor europene și practicilor culturale contemporane. S-a trecut la organizarea filialelor ICR în capitalele culturale ale provinciilor istorice ale țării. Posturile din Institutele Culturale Române din străinătate au trecut în regimul concursurilor. A început transferul de cărți și publicații dinspre editurile autohtone spre institutele culturale române din exterior.

Perioada anului 2013

Institutul Cultural Român (ICR) a cheltuit în primul trimestru al anului 2013 aproximativ 11% din bugetul total alocat instituției pentru acest an, de 30.116.000 de lei .

Controverse

Turnătorii la Securitate

În iulie 2008, scriitoarea româno-german Herta Müller a publicat în Frankfurter Rundschau o scrisoare deschisă adresată lui Horia-Roman Patapievici, în care critica inițiativa ICR Berlin de a invita la școală de vară doi oameni care fuseseră anterior informatorii Securității, Sorin Antohi și Andrei Corbea-Hoișie. Scriitoarea, care la acel moment încă nu primise Premiul Nobel, deplângea că un turnător și un impostor academic (se dezvăluise că Antohi nu avea doctoratul) reprezentau România în Germania, sfârșind scrisoarea cu avertizarea că nu va mai călca pragul ICR Berlin. Patapievici a răspuns pe 25 iulie 2008, susținând că legislația României nu îi permite să își impună atitudinile sale morale în decizii insituționale și că întrucât România nu avea o lege care să îi discrimineze pe foștii colaboratori ai Securității, îngrădindu-le drepturile civile, el nu ar fi îndreptățit să o facă. De asemenea afirma că Uniunea Europeană s-ar fi pronunțat împotriva unei astfel de legi. În dezbaterea din același ziar a intervenit pe 30 iulie 2008 și Ernest Wichner, directorul Literaturhaus Berlin, o organizație a landului Berlin, susținând că Patapievici ar fi avut dreptul să refuze colaborarea cu orice persoană degradată moral, lucrul acesta neîncălcându-le libertățile civile.

Poneiul roz

Un incident a fost declanșat de o expoziție organizată de Institutul Cultural Roman din New York, în iulie 2008, după ce unul dintre exponate a fost criticat de către un scriitor de la o publicație în limba română a românilor din diaspora, New York Magazin. Intitulată Libertatea pentru oamenii leneși, expoziția prezenta lucrările a trei artiști români de stradă. Printre un număr mare de obiecte de artă era un ponei de lungimea unei palme cu o zvastică ștampilată pe spate.

În timp ce această figurină mică era singurul obiect din întreaga colecție care avea o astfel de trimitere și expozanții au explicat că sensul exponatului a fost ironic, scriitorul a etichetat întreaga expoziție sponsorizată de ICR ca populată de „figuri sinistre” și obscene. Departamentul de Poliție din New York a fost chemat să investigheze așa-numita forma de „antisemitism” și a respins plângerea, considerând-o nefondată.

Cu toate acestea, problema a fost apoi preluată de presa de scandal și de politicienii din România critici a ICR-ului . Președintele Senatului român, Nicolae Văcăroiu, membru al partidului de opoziție PSD, care pierduse poziția sa de președintele de onoare al ICR în fața lui Traian Băsescu, a solicitat Comisiei de Cultură din Senat investigarea acestui eveniment.

Susținătorii expoziției, inclusiv Patapievici, au susținut că de fapt, controversa a fost în esență un nonsens și exploatată de către criticii Institutului, pentru a încerca să discrediteze conducerea Institutului și Președintele român. Ei au subliniat faptul că astfel de expresii artistice au fost frecvente în Statele Unite și în comunitatea internațională și că explicațiile artiștilor în legătură cu sensurile exponatelor au fost în mare măsură ignorate de către politicienii români .

Scriitoarea Herta Müller, care îl criticase anterior pe Patapievici, situa mobilul scandalului în politică, spunând: „campania politică dusă acum împotriva ICR îmi amintește de vremea dictaturii”. Făcând referire la comisia de anchetă din Senat, condusă de Adrian Păunescu, Müller spunea că faptul că „după căderea lui Ceaușescu, poetul de curte al dictatorului emite judecăți asupra moralei culturii române este o monstruozitate”.

Scandalul caloriferului

Prezent într-o dezbatere televizată pe tema sumelor investite de Institutul Cultural Român (ICR) în perioada în care era condus de Horia-Roman Patapievici și despre proiectele prin care ICR intenționează să promoveze cultura română în străinătate, Andrei Marga, în timpul mandatului de președinte ICR, a declarat:

„Institutele trebuie să revadă conceptul de cultură cu care operează, trebuie să venim la un concept natural de cultură, inclusiv cu filmul. Filmul a făcut pași mari în România, muzica, arte plastice, fără dubii, trebuie să facem loc și știintelor și tehnologiilor. Dau un exemplu, caloriferul este o invenție transilvană, câți știu de asta?”.

Europarlamentarul PDL Sebastian Bodu a declarat că ideea lui Andrei Marga de a da caloriferul drept exemplu de produs cultural este „o gafă” care nu a reușit să producă decât „ilaritate generală”, și a cerut demisia lui Andrei Marga „nu de onoare, ci de jenă”.

Cartea lui Andrei Marga

Andrei Marga, în timpul mandatului de președinte ICR, a publicat o carte proprie („Cultură, democrație, modernizare”) la editura Institului Cultural Român, ridicând suspiciuni asupra verticalității acestui comportament. Totodată, Marga, nu a putut răspunde corect nici la numărul de exemplare publicate, nici la prețul de vânzare, nici nu a știut cât a costat cartea . El s-a apărat motivând că volumul „Cultură, democrație, modernizare” nu este o carte pentru CV-ul sau palmaresul său, fiind o „carte de lucru” pentru angajații și partenerii Institutului.

Numirile la ICR Kiev și ICR Moscova

Pe site-ul Institutului Cultural Român au fost anunțate (pe 29 octombrie 2012, respectiv 01 noiembrie 2012) numirile a doi directori, unul la ICR Kiev (Nadia Moșanu, nora domnului Alexandru Moșanu), celălalt la ICR Moscova (Florina Mohanu, ce conduce și Centrul Cultural Rus de la ASE București), ambele persoane fiind acuzate de vicepreședintele PDL Radu F. Alexandru ca fiind din zona de influență rusă.

MAE a transmis printr-un comunicat de presă că nu a primit cele două numiri pentru aprobare pentru că ICR Kiev și ICR Moscova sunt în curs de operaționalizare.

Festivaluri neeligibile

Pe 13 martie 2013 Institutul Cultural Român a publicat o listă cu proiecte culturale eligibile pentru finanțare în anul 2013. După cum reiese din listă, o serie de festivaluri cu tradiție din România au fost declarate neeligibile. Reprezentanții ICR au declarat că proiectele declarate neeligibile nu au depus toate actele solicitate pentru concurs. Proiecte renumite considerate neeligibile:

Critici

În august 2012, conducerea ICR, formată din președintele Horia-Roman Patapievici și vicepreședinții Tania Radu și Mircea Mihăieș au demisionat, acuzând puterea politică de faptul că „a rupt orice legătură cu intelectualitatea”.

În anul 2013, poeții Dan Sociu și Andrei Dósa au refuzat premiile oferite de ICR, în semn de protest față de dependența acestei instituții față de factorul politic.

Note

  1. ^ Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea a fost înființat în 1962 prin H.C.M. nr. 474 din 23 mai 1962 ca „organizație obștească“, după ce înainte funcționase în structura Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român
  2. ^ HG nr. 354/1990
  3. ^ Hotărârea Guvernului nr. 354/1990 privind înființarea Fundației Culturale Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 22 septembrie 1995, și Hotărârea Guvernului nr. 1 208/1990 privind înființarea Editurii Fundației Culturale Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 27 mai 1992
  4. ^ Despre ICR, cennac.ro, .ro, accesat la 16 decembrie 2011
  5. ^ http://adevarul.ro/news/politica/lilianzamfiroiu-propunerea-usl-sefia-icr-trecut-votul-comisiilor-1_51c9a1eac7b855ff56c62973/index.html Noul președinte al ICR, Lilian Zamfiroiu, validat de Senat
  6. ^ „Liliana Țuroiu, Președinte ICR”. Institutul Cultural Român. 
  7. ^ Precizări ale Ministerului Afacerilor Externe cu privire la atribuțiile ce îi revin în relația cu Institutul Cultural Român | Ministry of Foreign Affairs, www.mae.ro 
  8. ^ Anunțuri Institutul Cultural Român
  9. ^ „Filialele din țară ale ICR își încheie activitatea – AGERPRES”. Arhivat din original la 19 decembrie 2013. Accesat în 28 august 2013. 
  10. ^ „Și uite așa începu dezastrul cultural… | Contributors”. Arhivat din original la 17 iunie 2012. Accesat în 14 iunie 2012. 
  11. ^ a b c , Raport activitate ICR 2005-2008
  12. ^ MAE: Este incorectă încercarea lui Marga de a transfera responsabilitatea pentru disfuncționalitățile ICR - Mediafax
  13. ^ ICR va beneficia în 2010 de același buget ca în 2009 - Mediafax
  14. ^ Rapoarte de activitate Institutul Cultural Român
  15. ^ Rapoarte de activitate Institutul Cultural Român
  16. ^ ICR primește un buget mai mare cu 1,69% față de cel alocat în 2012 - Mediafax
  17. ^ ICR a cheltuit în primul trimestru din 2013 aproximativ 11% din bugetul total pentru acest an. DOCUMENTUL DE CHELTUIELI - Mediafax
  18. ^ a b c Scandal românesc cu Securiști, svastică și sex, la Berlin și New York, Evenimentul Zilei, 22 iulie 2008
  19. ^ Spitzel in der Sommerakademie , Frankfurter Rundschau, 17 iulie 2008. Accesat la 2 august 2013
  20. ^ a b Wie soll man mit Spitzeln verfahren? , Frankfurter Rundschau, 25 iulie 2008. Accesat la 2 august 2013
  21. ^ "Atac naționalist la ICR", Evenimentul Zilei, 7 august 2008
  22. ^ Atac naționalist la ICR
  23. ^ Văcăroiu cere anchetă în cazul expoziției ICR
  24. ^ "Văcăroiu cere anchetă în cazul expoziției ICR", Evenimentul Zilei, 6 august 2008
  25. ^ "Patapievici: "Poneiul cu zvastică este un obiect artistic"", Evenimentul Zilei, 7 august 2008
  26. ^ Herta Müller îl apără pe Patapievici, Suplimentul de cultură. Accesat la 2 august 2013
  27. ^ „Ceartă pe CALORIFER. Bodu: Nu e invenție transilvană, Marga trebuie să-și dea demisia de jenă | Romania Libera”. Arhivat din original la 13 noiembrie 2013. Accesat în 15 august 2013. 
  28. ^ „CALORIFERUL lui Marga a fost inventat, de fapt, de inginerul rus Franz San Galli | REALITATEA .NET”. Arhivat din original la 31 iulie 2013. Accesat în 15 august 2013. 
  29. ^ Andrei Marga și-a publicat o carte la editura Institutului Cultural Român, pe care îl conduce - Gândul
  30. ^ „Radu F.Alexandru critică numirile făcute la conducerea ICR Kiev și Moscova și cere explicații | REALITATEA .NET”. Arhivat din original la 19 octombrie 2013. Accesat în 15 august 2013. 
  31. ^ Comunicat de presă cu privire la afirmațiile publice referitoare la numirile în funcțiile de director al ICR Kiev și ICR Moscova | Ministry of Foreign Affairs, www.mae.ro 
  32. ^ Cum a scos ICR-ul lui Andrei Marga de pe lista de finanțare festivalurile TIFF și Anonimul, dar a declarat eligibil Udatul Nevestelor - Gândul
  33. ^ INTERVIU EVZ. Horia-Roman Patapievici, fost președinte ICR: "Actuala putere a rupt orice legătură cu intelectualitatea", 3 august 2012, Alexandra Olivotto, Evenimentul zilei, accesat la 31 august 2016
  34. ^ Scriitorul Dan Sociu refuza premiul "Cartea de Poezie a anului 2013", finantat de ICR: "Ar fi rusine sa am o relatie prieteneasca cu reprezentantii nostri politici de acum" - Cultura, 11 ianuarie 2014, I. R., HotNews.ro, accesat la 31 august 2016
  35. ^ A refuzat premiul ICR, pe motiv că ține de un guvern prea scârbos, 11 ianuarie 2014, Cotidianul, accesat la 31 august 2016
  36. ^ Poetul Andrei Dósa refuză premiul ICR: ”Protestez astfel împotriva actualei strategii a ICR-ului și a Ministerului Culturii”, 14 ianuarie 2014, Alexandra Ciliac, Evenimentul zilei, accesat la 31 august 2016
  37. ^ Zamfiroiu: Acuzele scriitorilor care refuză premiile finanțate de ICR nu se justifică Arhivat în 11 septembrie 2016, la Wayback Machine., 15 ianuarie 2014, RL Online, România liberă, accesat la 31 august 2016

Vezi și

Legături externe