Inol

Inol este un subiect care a fost subiect de interes și dezbatere de multă vreme. De la origini și până în prezent, a jucat un rol crucial în diferite aspecte ale societății. De-a lungul anilor, a evoluat și s-a adaptat la schimbările din lumea din jurul său. Acest articol își propune să exploreze în profunzime Inol și impactul acestuia în diferite domenii. De la origini și până la influența sa asupra lumii de astăzi, vor fi examinate diversele sale aspecte și vor fi analizate opiniile experților pe această temă. Inol a făcut obiectul unor studii și cercetări, iar acest articol încearcă să ofere o imagine cuprinzătoare și actualizată a acestuia.

Etinolul este cel mai simplu inol

Inolii (altenativ, pot fi denumiți și alchinoli) sunt compuși organici care au o grupă hidroxil legată de un atom de carbon implicat într-o legătură triplă, fiind compuși de obicei instabili și tautomeri ai cetenelor.[1] Sunt derivați hidroxilici ai alchinelor. Exemple de inoli sunt: etinolul și acetilendiolul.

Denumirea lor provine din combinarea termenilor „-in” (specific pentru alchină) și „-ol” (de la alcool).

Inolați

Structura moleculară a unui inolat

Inolații sunt anioni derivați de la inoli prezentând o sarcină negativă la atomul de oxigen legat de restul alchinic (în mod analog cu alcoolații și enolații).[2] Au fost sintetizați pentru prima dată în anul 1975 de către Schöllkopf și Hoppe în urma unei reacții de fragmentare a 3,4-difenilizoxazolului cu n-butillitiu.[3]

Tautomerie

Inolii suferă un proces de tautomerie inol-cetenă, în mod similar cu tautomeria ceto-enolică a enolilor. De exemplu, etinolul tautomerizează la etenonă:

Tautomeria inol-cetenă
Etinol Etenonă

Note

  1. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „ynols”.
  2. ^ M. Shindo (). „Synthetic uses of ynolates”. Tetrahedron. 63 (1): 10–36. doi:10.1016/j.tet.2006.09.013. 
  3. ^ U. Schöllkopf and I. Hoppe (). „Lithium Phenylethynolate and Its Reaction with Carbonyl Compounds to Give β-Lactones”. Angewandte Chemie International Edition in English. 14 (11): 765. doi:10.1002/anie.197507651. 

Vezi și