Iodură de plumb

În lumea de astăzi, Iodură de plumb este un subiect care trezește un interes din ce în ce mai mare în rândul unui spectru larg al populației. De la apariția sa, Iodură de plumb a generat opinii și dezbateri contradictorii în jurul impactului său asupra societății. Odată cu trecerea timpului, această temă a căpătat o relevanță tot mai mare, influențând diferite aspecte ale vieții de zi cu zi și dezvoltarea diferitelor arii de cunoaștere. De aceea este esențial să analizăm în profunzime diferitele aspecte legate de Iodură de plumb, pentru a înțelege amploarea acestuia și implicațiile pe care le are pentru indivizi, comunități și lume în general. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări asupra Iodură de plumb, cu scopul de a oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra importanței sale astăzi.

Iodură de plumb
Sticluță cu iodură de plumb
Sticluță cu iodură de plumb
Denumiri
Alte denumiriIodură de plumb (II)
Identificare
Număr CAS10101-63-0
PubChem CID9933991 24931, 9933991
Informații generale
Formulă chimicăPbI2
Masă molară461,01 g/mol
Proprietăți
Densitate6,16 g/cm3
Punct de topire402 °C, 675 K, 756 °F
Punct de fierbere872 °C, 1145 K, 1602 °F
T : Toxic
Toxic,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Iodura de plumb este o sare a plumbului cu acidul iodhidric cu formula chimică PbI2. Este greu solubilă în apă și are o culoare galbenă. Încălzită, devine, în mod reversibil, de culoare roșu-cărămiziu. Este toxică, ca și celelalte săruri de plumb și a fost utilizat ca pigment în pictură sub denumirea de galben de iod, dar, ulterior, acesta nu a mai fost utilizat din cauza instabilității sale. [1]

Obținere

Imagine în care se precipită iodura de plumb prin reacţia dintre iodura de potasiu şi azotatul de plumb

Iodura de plumb se obține ca precipitat în urma reacției dintre o iodură (alcalină sau incoloră) și o sare solubilă de plumb (cel mai folosit este azotatul de plumb):

Bibliografie

  • Ripan, Raluca (). Manual de lucrări practice de chimie anorganică. Editura de stat didactică și pedagogică. p. 155. 

Referințe

  1. ^ Salter, Thomas W., Field’s Chromatography: or Treatise on Colours and Pigments as Used by Artists By George Field. An entirely new and practical edition revised, rewritten and brought down to the present time, 1869