Ion A. Rădulescu-Pogoneanu

Acest articol va aborda subiectul Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, care este de mare relevanță astăzi. Ion A. Rădulescu-Pogoneanu este un subiect care a generat un mare interes în diverse domenii, de la politică la știință, prin cultură și societate în general. De-a lungul istoriei, Ion A. Rădulescu-Pogoneanu a fost subiect de studiu și dezbatere, ridicând opinii contradictorii și provocând reflecții profunde asupra impactului său asupra vieții de zi cu zi. În acest sens, este esențial să analizăm în detaliu diferitele aspecte legate de Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, abordând implicațiile și consecințele acestuia, precum și posibilele soluții care pot apărea ca urmare a prezenței sale. Prin urmare, obiectivul principal al acestui articol este de a oferi o viziune amplă și actualizată a Ion A. Rădulescu-Pogoneanu, pentru a promova reflecția critică și constructivă asupra acestui subiect foarte relevant.

Ion A. Rădulescu-Pogoneanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pogoanele, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElena Rădulescu-Pogoneanu​ Modificați la Wikidata
CopiiVictor Rădulescu-Pogoneanu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesor universitar​
filozof
pedagog​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Membru corespondent al Academiei Române

Ion A. Rădulescu-Pogoneanu (n. 14 august 1870, Pogoanele, Buzău – d. 14 martie 1945, București) a fost un pedagog român, profesor la Universitatea din București și membru corespondent al Academiei Române din 1919.

Colaborator al revistelor „Convorbiri literare” și „România Jună”, el a ajutat la popularizarea cunoștințelor pedagogiei în România. Printre lucrările sale sunt o biografie a lui Johann Heinrich Pestalozzi, o carte despre fenomenul educației și una pe problemele culturii românești. El a fost un adept al ideilor lui Titu Maiorescu.[2] A fost consemnat în testamentul acestuia să dispună de manuscrisele sale. Din scrierile rămase după moartea lui Titu Maiorescu, a reușit să publice în 1925 ”Istoria contemporană a României”, iar în 1936, cele trei volume de ”Însemnări zilnice”.[3]

Soția sa, Elena, a fost director la Școala Centrală de Fete; el a avut o fiică și doi fii, inclusiv Victor Rădulescu-Pogoneanu, care au devenit diplomați.[4]

A fost deputat de Putna prin 1926.

Note

  1. ^ WorldCat Entities, accesat în  
  2. ^ Marcel D. Popa, Dicționar enciclopedic, vol.2, p.42. Bucharest: Editura Enciclopedică, 1993, ISBN: 978-973450-143-4
  3. ^ Mărghitan, Liviu (). Membrii Academiei Române originari din județul Buzău (secolele XIX-XX). Arad: Editura Fundației ”Moise Nicoară”. p. 53. 
  4. ^ Florica Dimitrescu, "Școala Centrală de fete la 150 de ani" Arhivat în , la Wayback Machine., in România Literară, Nr. 11/2001

Legături externe

 Acest articol biografic despre un român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!