John Wallis

În acest articol, vom explora subiectul John Wallis din diverse perspective, pentru a oferi o viziune completă și detaliată asupra acestui subiect atât de relevant astăzi. Vom analiza originile sale, tendințele actuale conexe, diferitele abordări care există în acest sens și impactul său asupra societății. Implicațiile practice și teoretice ale John Wallis vor fi, de asemenea, examinate, precum și relevanța sa în diferite domenii, de la politică la cultura populară. Printr-o analiză aprofundată, sperăm să oferim cititorilor noștri o înțelegere mai profundă și mai nuanțată a John Wallis și să încurajăm dialogul constructiv în jurul acestui subiect.

John Wallis
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Ashford, Anglia, Regatul Unit[8] Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[6][7][4] Modificați la Wikidata
Oxford, Regatul Angliei[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatUniversity Church of St Mary the Virgin][9] Modificați la Wikidata
PărințiRev. John Wallis][10]
Joanna Chapman][10] Modificați la Wikidata
CopiiAnne Blencowe]
John Wallis][11] Modificați la Wikidata
Religieprezbiterianism Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
istoric al matematicii​
filozof
muzicolog​
teoretician al muzicii​
criptolog​
cadru didactic universitar​
arhivist​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină
limba engleză[12] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materEmmanuel College][1]
Felsted School​[1]
Universitatea Cambridge[2][1]
Tenterden Infant School][1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Oxford[1]
Queens' College][1]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJohn Caswell][2]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Opera mathematica, 1657

John Wallis (n. 23 noiembrie 1616, Ashford, Regatul Angliei – d. 28 octombrie 1703, Oxford, Regatul Angliei) a fost un matematician și teolog englez. A studiat la Cambridge, după care a îmbrățișat cariera ecleziastică. La 33 de ani a devenit profesor de geometrie la Oxford.

A fost un admirator al matematicii grecești, editând o parte din operele lui Arhimede (sec. 3 î.Hr.), Aristarh (sec. 3 î.Hr.), Ptolomeu (sec. 2 d.Hr.) și Eutocius (sec. 6 d.Hr.). Lui i se datorează crearea învățământului pentru surdomuți.

Contribuții în matematică

Opera mathematica, 1699

Contribuțiile aduse în matematică sunt numeroase și însemnate: a introdus (în 1657) exponenții negativi; a considerat numerele pozitive și cele negative ca opuse, respectiv, între ele; a dat diverse interpretări numerelor pur imaginare și complexe; a dedus divizibilitatea binoamelor; a înțeles (încă din 1656) faptul că 0! (factorial) trebuie considerat egal cu 1; a exprimat prin cuvinte (în 1658) importantele formule privind numărul divizorilor unui număr și suma lor.

De asemenea, a cercetat diferite sisteme de numerație, a studiat transformarea fracțiilor ordinare în numere zecimale și invers; a expus proprietățile principale ale numerelor zecimale periodice; a cunoscut că extragerea rădăcinilor pot conduce la numere zecimale neperiodice infinite; s-a ocupat cu fracțiile continue și a dat legea formării resurselor; a dat (în 1656) prima definiție a noțiunii de limită a unui șir, introducând pentru prima dată un simbol pentru infinit, și a considerat egalități, a găsit formula care redă numărul pi sub forma celebrului produs infinit de numere naturale[13].

A descoperit (în 1656) triunghiul caracteristic (cum l-a denumit G. Leibniz, în 1684) atât de utilizat în calculul infinitezimal; a expus o metodă nouă pentru rectificare; a efectuat cuadraturi (înainte de descoperirea calculului integral); a introdus abscisele negative. În trigonometrie, a studiat (în 1670) semnele sinusului în cele patru cadrane; a desenat sinusoida și secantoida.

De la Wallis au originea denumirile de interpolare și de mantisă (1656, respectiv, 1657).

Opere principale

  • Tractatus de selectionobus conicis, nova methodo exposits (1655)
  • De algebra, tractatus historicus et practicus (1673)
  • Discurse of Combinations (1685).

Note

  1. ^ a b c d e f MacTutor History of Mathematics archive 
  2. ^ a b Genealogia matematicienilor 
  3. ^ MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  4. ^ a b Marea Enciclopedie Rusă 
  5. ^ John Wallis, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Notable Names Database 
  7. ^ a b Encyclopædia Britannica Online 
  8. ^ a b Валлис Джон, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)​ 
  9. ^ Find a Grave 
  10. ^ a b Genealogics 
  11. ^ The Peerage 
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ Mihăileanu, vol I, p. 171

Bibliografie

  • N. N. Mihăileanu. Istoria matematicii. Antichitatea și evul mediu, vol I-II, Editura Enciclopedică Română, 1974, 1981
  • A-A.(P.) Iușchevici, Istoria matematicii în evul mediu, Editura Stiințifică, 1963
  • Heinrich Wieleitner, Istoria matematicii de la Descartes până la mijlocul secolului al XIX-lea, Editura Științifică, București, 1964