Joy Division
În acest articol, vom explora subiectul Joy Division în detaliu, oferind o analiză aprofundată, de la origini până la relevanța sa astăzi. Vom aprofunda în diferitele aspecte din jurul lui Joy Division, oferind o viziune cuprinzătoare care le permite cititorilor noștri să înțeleagă profund importanța și implicațiile sale în diferite domenii. Prin cercetări, date și mărturii, căutăm să aruncăm lumină asupra Joy Division și asupra impactului său asupra societății, culturii, economiei, politicii și altor domenii relevante. Ce factori au contribuit la evoluția Joy Division în timp? Care sunt principalele provocări cu care vă confruntați în prezent? Care sunt posibilele implicații viitoare ale Joy Division? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care le vom aborda în acest articol, cu scopul de a oferi o viziune completă și îmbogățitoare asupra acestui subiect. Alăturați-vă nouă în acest tur al Joy Division și descoperiți tot ce este de știut despre acest subiect fascinant!
| Joy Division | |
 Joy Division (de la stânga la dreapta: Stephen Morris, Peter Hook, Ian Curtis, Bernard Sumner) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Origine | Salford, Anglia |
| Gen muzical | post-punk |
| Data formării |  |
| Ani de activitate | 1976-1980 |
| Case de discuri | Factory Records |
| Interpretare cu | New Order |
| Premii | MOJO Awards |
| Membri | |
| Ian Curtis Peter Hook Stephen Morris Bernard Sumner | |
| Foști membri | |
| Terry Mason – baterie (mijlocul anului 1976- mai 1977) Tony Tabac – baterie (mai-iunie 1977) Steve Brotherdale – baterie (iunie-august 1977) | |
| Discografie | |
| Listă completă | Joy Division discography |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Joy Division a fost o formație post-punk din Anglia.
Formația, care s-a numit inițial Warsaw, și-a început activitatea în 1976 în orașul Salford, de lângă Manchester, Marea Britanie. Componența era: Ian Curtis, vocalist/chitară ritmică, Bernard Sumner, chitară/clape, Peter Hook, chitară bas/vocalist de fundal, și Stephen Morris la baterie. După sinuciderea lui Ian Curtis, formația a continuat sub numele "New Order".
Unknown Pleasures
A fost lansat în iunie 1979. Single-ul "Transmission", cântec care nu apare pe album, a fost lansat pe piață în luna noiembrie a aceluiași an.
Closer
Folosindu-l din nou pe Martin Hannett ca producător, formația a înregistrat al doilea album, Closer, în martie la "Britannia Row Studios".
Decesul lui Curtis
S-a sinucis pe data de 18 mai 1980 prin spânzurare.
Joy Division se înțeleseseră că dacă vreun membru părăsește trupa, ceilalți membri nu vor mai folosi numele "Joy Division" sau cântece legate de acest nume. De aceea trupa s-a rebotezat în "New Order," mai întâi activând ca trio, apoi co-optând-o pe Gillian Gilbert, prietena lui Morris, la clape și chitară.
Discografie
Albume de studio
- Unknown Pleasures (iunie 1979)
- Closer (18 iulie 1980)
Albume din concert
- Preston 28 February 1980 (22 iunie 1999)
- Les Bains Douhes 18 December 1979 (aprilie 2001)
- Fractured Box (august 2001)
- Re-fractured Box (ianuarie 2004)
Compilații
- Still (8 octombrie 1981)
- Substance (11 iulie 1988)
- The Peel Sessions (septembrie 1990)
- Varșovia (1994)
- Permanent (iunie 1995)
- Heart and Soul (decembrie 1997)
- Joy Division The Complete BBC Recordings (septembrie 2000)
- Martin Hannett's Personal Mixes (iunie 2007)
- Let the Movie Begin (iulie 2007)
- The Best of Joy Division (24 martie 2008)
- +- Singles 1978-80 (3 decembrie 2010)
EP-uri
- An Ideal for Living (3 iunie 1978)
- The Peel Sessions (noiembrie 1986)
- The Peel Sessions (septembrie 1987)
Bibliografie
- Curtis, Deborah. Touching from a Distance: Ian Curtis and Joy Division. London: Faber, 1995 (2nd ed. 2001, 3rd ed. 2005). ISBN 0-571-17445-0
- Middles, Mick. From Joy Division to New Order: The Factory Story. London: Virgin, 1996.
- Middles, Mick; Reade, Lindsay. Torn Apart: The Life of Ian Curtis. London. Omnibus Press, 2006. ISBN 1-84449-826-3
- Ott, Chris. Unknown Pleasures. (33⅓ series) New York: Continuum, 2004. ISBN 0-8264-1549-0
- Reynolds, Simon. Rip It Up and Start Again: Postpunk 1978–1984. Penguin, 2005. ISBN 0-14-303672-6
