Acest articol abordează Karl von Frisch, un subiect de mare relevanță și interes astăzi. Karl von Frisch este un subiect care a generat dezbateri și discuții în diferite domenii, trezind interesul experților, cadrelor universitare și oamenilor în general. De-a lungul istoriei, Karl von Frisch a jucat un rol determinant în societate, iar importanța sa continuă în lumea contemporană. În acest sens, este esențial să se aprofundeze cunoașterea și înțelegerea Karl von Frisch, analizând implicațiile, provocările și oportunitățile acestuia. Prin acest articol, căutăm să oferim o viziune completă și revelatoare despre Karl von Frisch, îmbogățind dezbaterea și înțelegerea acestui subiect foarte relevant.
Karl Ritter von Frisch (n. , Viena, Austro-Ungaria – d. , München, RFG) a fost un etolog austriac, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pe 1973, împreună cu Nikolaas Tinbergen și Konrad Lorenz.
Munca sa s-a concentrat pe cercetarea percepției senzoriale ale albinei melifere, el fiind unul dintre primii cercetători care au descifrat semnificația dansului albinelor. Teoria sa a fost la început contestată de alți oameni de știință, și primită cu scepticism. Recent însă s-a demonstrat clar că este corectă.[16]
Karl von Frisch a fost fiul chirurgului și urologului Anton Ritter von Frisch (1849-1917) și al soției sale, Marie, născută Exner. A fost cel mai tânăr din patru copii, toți deveniți profesori universitari. A studiat la Viena cu Hans Leo Przibram și la München cu Richard von Hertwig, la început în domeniul medicinei, dar mai târziu în cel al științelor naturale. A obținut doctoratul în 1910 și în același an a început să lucreze ca asistent în departamentul de zoologie de la Universitatea din München. În 1912 a devenit lector de zoologie și anatomie comparată, iar în 1919 a devenit profesor universitar. În 1921 s-a transferat la Universitatea din Rostock ca profesor de zoologie și director de institut. În 1923 a acceptat o ofertă din partea Universității din Breslau, de unde s-a întors în 1925 la Universitatea din München, unde a condus institutul de zoologie. După distrugerea institutului în al Doilea Război Mondial, s-a mutat la Universitatea din Graz în 1946, rămânând acolo până în 1950 când s-a reîntors la proaspăt redeschisul institut zoologic din München. S-a pensionat în 1958 dar și-a continuat cercetările.
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)