L.A. Noire

În zilele noastre, L.A. Noire este un subiect care generează mare interes în societate. Impactul său se extinde în diferite domenii, de la politică la cultura populară, iar relevanța sa nu se limitează la o anumită regiune, ci transcende granițele și ajunge la oameni din întreaga lume. L.A. Noire a captat atenția cadrelor universitare, profesioniștilor și experților din diverse discipline, care încearcă să înțeleagă influența și impactul său asupra vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora în continuare L.A. Noire și implicațiile sale astăzi, oferind o perspectivă cuprinzătoare care acoperă atât aspectele sale pozitive, cât și cele care generează controverse.

L.A. Noire

Coperta jocului L.A. Noire
Dezvoltator(i)Team Bondi]  Modificați la Wikidata
Editor(i)Rockstar Games  Modificați la Wikidata
Distribuitor(i)Take-Two Interactive]
Steam[1]
Humble Store​[2]
Nintendo eShop​
Microsoft Store​
PlayStation Store
Xbox Games Store  Modificați la Wikidata
RegizorBrendan McNamara
Designer(i)Alex Carlyle
VociAaron Staton (Cole Phelps)
Michael McGrady] (Rusty Galloway)
Sean McGowan] (Stefan Bekowsky])
Ned Vaughn] (Gordon Leary)
Rodney Scott​ (Ralph Dunn)
Randy Oglesby] (Lachlan McKelty)
Keith Szarabajka] (Herschel Biggs)
Gil McKinney] (Jack Kelso)
John Noble (Leland Monroe)
Jim Abele] (Curtis Benson)
Andrew Connolly] (James Donnelly)
Andy Umberger] (Dr. Malcolm Carruthers)
Erika Heynatz] (Elsa Lichtmann)
JD Cullum​ (Ray Pinker)
Peter Blomquist] (Harlan J. Fontaine)
Patrick Fischler] (Mickey Cohen)
Steve Rankin] (Archie Colmyer)
Adam J. Harrington] (Roy Earle)
Chad Todhunter] (Courtney Sheldon)
Michael Emanuel] (Watch Commander Mel Fleischer)
Erin Chambers] (Heather Swanson)
Michael Shamus Wiles​ (Albert Lynch)
Andy Davoli] (Johnny Stompanato], Johnny Stompanato)
Rich Sommer] (John Cunningham)
Vincent Kartheiser (Walter Clemens)  Modificați la Wikidata
Compozitor(i)Simon Hale]
Andrew Hale]  Modificați la Wikidata
Motor graficHavok
PlatformăXbox 360
PlayStation 3
Microsoft Windows
Nintendo Switch
Xbox One
PlayStation 4  Modificați la Wikidata
Dată lansare
17 mai 2011
PlayStation 3, Xbox 360
NA 17 mai 2011[3]
AU 19 mai 2011[4]
EU 20 mai 2011[5]
Microsoft Windows
NA 8 noiembrie 2011
EU 11 noiembrie 2011[6]
AU 11 noiembrie 2011
Genurineo noir
joc de acțiune-aventură  Modificați la Wikidata
Modurisingleplayer[7]  Modificați la Wikidata
Mediadistribuire digitală
descărcare digitală​
disc optic​  Modificați la Wikidata
Controlgamepad  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Internet Movie Database
canal YouTube
Ratinguri
PEGIPEGI 18] (Violence] și Bad Language])[10][11]  Modificați la Wikidata
USKUSK 16][12]  Modificați la Wikidata
CEROCERO D​  Modificați la Wikidata
ESRBMature 17+] (Blood and Gore], nuditate​, Sexual Themes], Strong Language], Use of Drugs] și Violence])[13]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

L.A. Noire (pronunțat /ˈnwɑr/) este un joc video neo noir, dezvoltat de Team Bondi și publicat de Rockstar Games. A fost lansat în 2011, pentru PlayStation 3, Xbox 360 și Microsoft Windows.[14][15][16] Acțiunea are loc în Los Angeles, în anul 1947, și urmărește povestea lui Cole Phelps, un detectiv LAPD care încearcă să rezolve mai multe cazuri, trecând pe la cinci departamente diferite, dar curând își gășește viața personală în declin după ce devine implicat într-un caz care are legătură cu trecutul său ca un membru al United States Marine Corps în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; povestea jocului îl urmărește puțin și pe Jack Kelso, un fost membru al unității lui Phelps în război.[15] Jucătorul trebuie să investigheze locul crimei pentru indicii și să interogheze suspecții, de acest lucru depinzând succesul cazului.

Jocul aduce aminte de elementele de film noir, filme stilistice, populare în anii '40 și '50 pentru stilul vizual și subiecte similare, caracterizate prin crime și ambiguitate morală. Pentru cazurile din joc s-au folosit ca sursă de inspirație crime din viața reală, bazate pe ceea ce s-a vehiculat în presa din Los Angeles în 1947.[17] Jocul este color, dar în onoarea acelor filme, poți alege opțiunea de a-l juca în alb-negru. Numeroase cazuri din acest joc aduc aminte de filmele The Naked City, Chinatown,[18] Incoruptibilii, Dulcele sărut al Daliei și L.A. Confidential.

L.A. Noire folosește tehnologia motion capture, criticii apreciind mimica realistică a fețelor.[19][20] Motion capture-ul funcționează cu ajutorul unor actori, care au fost înregistrați de 32 de camere, amplasate în toate unghiurile posibile, pentru a crea o expresie foarte realistică a feței.[19][20] Această tehnologie se află la baza mecanicii jocului, deoarece jucătorul trebuie să decidă dacă suspectul minte sau spune adevărul. După lansare, jocul a primit laude pentru scenariu, dar și pentru tehnologia animației faciale. L.A. Noire a fost primul joc video arătat la Festivalul de Film de la Tribeca.[21][22] Până în februarie 2012, atât versiunea de pe console, cât și cea de pe PC, au vândut[b] împreună aproximativ 5 milioane de copii.[23][24]

Gameplay

L.A. Noire este un joc video neo-noir, polițist, jucat din perspectiva persoanei a III-a. Jucătorii rezolvă cazuri—scenarii lineare cu obiective fixe— pentru a putea progresa în joc. Jocul are și un mod open-world în care te poți plimba liber și poți rezolva activități opționale.[25] Lumea este bazată pe Los Angeles-ul din anii '40, mediul fiind modelat asemănător acelor vremuri.

Jocul are loc în Los Angeles, în anul 1947. Jucătorul își asumă rolul lui Cole Phelps, ofițer la Departamentul de Poliție din Los Angeles.[26] Jocul începe cu Phelps ca polițist în uniformă,[27] după care continuă cu avansarea lui la următoarele patru departamente: Trafic, Omucideri, Moravuri și Incendieri. Fiecare nou departament îi va da lui Phelps un nou partener, care îl va ajuta la cazurile din cadrul respectivului departament. După terminarea fiecărui caz, jucătorul va primi o notă de la 1 la 5 stele, bazată pe performanța interogării și căutării indiciilor. În unele cazuri, jucătorul poate găsi ziare. Pe lângă faptul că acolo se poate citi povestea cazului, ziarul conține și un filmuleț despre caz sau despre retrospectiva războiului, din memoriile lui Phelps. Aproape de finalul jocului, jucătorul își asumă controlul lui Jack Kelso. care devine jucătorul-personaj pentru restul jocului; cu toate că diferit la înfățișare și personalitate, este controlat la fel ca și Phelps.

Când suspecții și martorii sunt interogați, jucătorul are opțiunea de a-i crede, de a se îndoi de ei sau de a-i acuza că mint.

Jocul conține elemente de urmăriri, bătăi, interogări și schimburi de focuri. Jucătorul se poate lupta corp-la-corp cu inamicii, poate fugi sau sări și poate folosi vehicule pentru a naviga prin oraș. În luptă, poate ținti și se poate feri după clădiri. Dacă jucătorul va fi rănit, viața va scădea, dar se va regenera în timp, dacă acesta nu va mai fi atins. Armele pot fi folosite în circumstanțe propice, precum într-un schimb de focuri. La conducerea vehiculelor, caracterul îl poate ruga pe partenerul său să conducă, iar acesta să sară peste călătorie, sau îl poate întreba de direcții. Jucătorii pot lua parte și la 40 de cazuri opționale, numite „Crimele străzii”, independente de povestea jocului.

Suspecții și martorii pot fi interogați pentru informații, iar după ce aceștia răspund, jucătorului i se dă opțiunea de a-i crede, de a se îndoi de ei, sau de a considera că mint. Dacă jucătorul alege ultima dintre opțiuni, trebuie să aducă dovezi. Odată aduși la secție, jucătorul îi poate acuza de crimă, însă acuzarea suspectului greșit afectează nota finală a cazului. Există și opțiunea de a sări peste o secvență dacă jucătorul greșește de trei ori.[28] Există și un mod free roam, numit „The Streets of L.A.”, care este deblocat după ce fiecare birou este completat, cu excepția celui de Patrulare. În acest mod, jucătorul și partenerul său pot patrula străzile orașului Los Angeles. Jucătorul poate rejuca Crimele străzii, poate găsi Pelicule de film, poate descoperi Obiective, poate colecta Vehicule ascunse, poate găsi Insigne sau poate, pur și simplu, să se plimbe prin oraș și să asculte radioul.

Povestea

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Povestea începe cu ofițerul Cole Phelps (Aaron Staton), veteran al United States Marine Corps, decorat pentru Campania din Pacific, la divizia 7 de patrulare Wilshire, acesta fiind membru nou al departamentului de poliție din Los Angeles, California, în anul 1947. El rezolvă cu succes o crimă, alături de partenerul său, ofițerul Ralph Dunn (Rodney Scott). Marea parte a jocului este reprezentată de promovarea lui Phelps în diferite departamente ale poliției, dar și de decăderea carierei și mariajului său după ce este descoperită relația acestuia cu cântăreața germană Elsa Lichtmann (Erika Heynatz).

Când un fost coleg din Marină al lui Phelps este găsit mort, Phelps descoperă că mulți dintre foștii săi colegi au fost omorâți în același fel. După întâlnirea cu un fost camarad, Jack Kelso (Gil McKinney), el realizează că o mare parte din unitatea din care făcea parte se droga cu morfină, substanță furată de pe SS Coolridge, vas care a transportat unitatea înapoi la Los Angeles, după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Oamenii erau uciși de mafioți care lucrau pentru Mickey Cohen (Patrick Fischler), cel care controla piața drogurilor din acel timp.

După mai multe investigații, Phelps și Kelso descoperă că banii vânduți pe morfină au fost introduși într-un program numit „The Suburban Redevelopment Fund”. Înșelătoria, condusă de Leland Monroe (John Noble), avea implicați afaceriști locali, demnitari și chiar șeriful poliției din Los Angeles. Este implicat și un psihiatru, numit Harlan Fontaine (Peter Blomquist) și un membru al unității lui Kelso și Phelps, Courtney Sheldon (Chad Todhunter), care este ucis mai târziu de Fontaine. După un schimb de focuri la casa lui Monroe, Kelso descoperă că un polițist de la Incendieri a răpit-o pe Elsa Lichtmann. Polițistul se dezvăluie a fi Ira Hogeboom, fost operator de aruncător de flăcări, care suferea de SSPT și schizofrenie. Acest personaj a ucis, din neatenție, mai mulți civili, care se credeau a fi inamici, la ordinele lui Phelps, în timpul Operațiunii Iceberg. Hogeboom era manipulat de Fontaine să dea foc la casele a căror locuitori refuzau să ofere bani pentru Suburban Redevelopment Fund. Cu toate aceste, Hogeboom înnebunește după ce incendiază o casă în care se afla o întreagă familie.

La tunelurile de lângă râul Los Angeles, în timp ce încearcă să o salveze pe Elsa, Phelps și Kelso trebuie să treacă peste polițiști corupți, care încearcă să-i oprească din scoaterea la iveală a înșelătoriei cu Suburban Redevelopment Fund. În afara tunelurilor, Phelps este ajutat de un asistent, care îl împiedică pe șeriful corupt să mai trimită patrule după el, și încheie un târg în care este de acord să-i toarne pe conspiratorii înșelătoriei Suburban. Kelso îl omoară pe Hogeboom pentru a-i curma suferințele bolii, iar el și Phelps reușesc să o găsească pe Elsa și să o salveze. În cele din urmă, nivelul apei din acele tuneluri începe să crească datorită unei ploi torențiale, iar Phelps este nevoit să se sacrifice și să rămână ultimul; este purtat de curent și se îneacă, înainte ca Kelso să-l mai poată ajuta.

Jocul se termină odată cu înmormântarea lui Phelps. În timpul acestei înmormântări, se află că Leland Monroe și Harlan Fontaine au fost aduși în fața justiției, dar restul conspiratorilor de la Suburban Redevelopment Fund au scăpat, aparent, de pedeapsă, deoarece și ei sunt prezenți la înmormântarea lui Phelps, prezentându-și condoleanțele în memoria polițistului. Elsa este dezgustată și pleacă în timp ce aceștia vorbesc.

Într-o scenă retrospectivă, Kelso, Sheldon și ceilalți colegi din Marină sunt arătați cum găsesc o rezervă de morfină pe vasul care îi duce acasă. Sheldon încearcă să-i convingă pe ceilalți să ia morfina și să o vândă pentru a face profit. Cu toate acestea, Kelso refuză, spunând că își va pierde respectul pentru ei dacă vor face asta. Ei sustrag, însă, drogurile, după care începe acțiunea jocului.

Dezvoltare

Articol principal: Dezvoltarea lui L.A. Noire
Logo-ul original (sus) și cel final (jos) al jocului. Cel original a fost creat de Team Bondi, dar Rockstar a revenit asupra acestui lucru și l-a reproiectat.[29]

Team Bondi a început să lucreze la L.A. Noire după fondarea lor din 2004.[30] Inițial, jocul trebuia să fie publicat de Sony Computer Entertainment, dar, în septembrie 2006, drepturile de publicare le-au fost înmânate celor de la Rockstar Games.[31] Cu toate că Team Bondi a supravegheat dezvoltarea jocului, munca a fost realizată de Team Bondi și alte câteva studiouri Rockstar de pe glob. Față de alte jocuri Rockstar, care au motorul grafic Rockstar Advanced Game Engine, L.A. Noire folosește un motor modificat, care îmbină o tehnologie pentru mimica feței și una pentru animație.[32] Jocul este primul care folosește tehnologia motion capture a celor de la Depth Analysis, denumită MotionScan. Motion capture-ul funcționează cu ajutorul unor actori, care au fost înregistrați de 32 de camere, amplasate în toate unghiurile posibile, pentru a crea o expresie foarte realistică a feței. Tehnologia se află la baza jocului, deoarece jucătorul trebuie să-și dea seama dacă suspectul minte sau spune adevărul.[33] Estimările analiștilor în legătură cu dezvoltarea jocului și bugetul acestuia sunt de peste 50 de milioane $, ceea ce ar însemna că este unul dintre cele mai scumpe jocuri făcute vreodată.[c]

Acțiunea jocului se petrece în 1947, în Los Angeles, iar mediul ambiental a fost modelat asemănător acelor vremuri. Pentru a face asta, dezvoltatorii au folosit fotografii aeriene, făcute de fotograful Robert Spence.[35] Echipa a folosit fotografiile și pentru a crea structura traficului, rutele de autobuz, dar și pentru locațiile și înfățișările diferitelor clădiri.[35] În timp ce studioul s-a străduit să creeze un model asemănător Los Angeles-ului din 1947, acesta a câștigat și o licență prin care avea voie să folosească platoul filmului lui D. W. Griffith, Intoleranță; platoul a fost demontat, de fapt, în 1919, la trei ani după lansarea filmului.[36]

După o audiție secretă, Aaron Staton și Gil McKinney au fost aleși să-i joace pe Cole Phelps, respectiv Jack Kelso.[37] Mare parte din activitatea lor a fost înregistrată cu ajutorul tehnologiei motion capture.[38]

În octombrie 2003, Team Bondi a anunțat primul lor proiect, pentru „o platformă Sony de nouă generație”. În 2004, McNamara a declarat că proiectul a fost finanțat în totalitate de Sony Computer Entertainment America.[30] Titlul jocului a fost anunțat în 2005, când s-a anunțat că L.A. Noire va fi lansat exclusiv pentru PlayStation 3.[39] În septembrie 2006, a fost anunțat că Rockstar Games va primi drepturile de publicare pentru acest joc.[31] Primul trailer al jocului a fost lansat în noiembrie 2010, urmat de un filmuleț „din culise”, lansat în luna decembrie a aceluiași an.[40] Inițial, jocul avea data de lansare în 2008, dar a fost amânat pentru septembrie 2010, pentru finisare.[41] Jocul a fost amânat, din nou, pentru prima jumătate a anului 2011,[42] iar în cele din urmă, pentru martie 2011.[43] Jocul a fost lansat, în cele din urmă, pe 17 mai 2011 în America de Nord, pentru platformele PlayStation 3 și Xbox 360.[3] Pentru a stimula precomenzile, Rockstar a colaborat cu diverse magazine pentru a furniza bonusuri pentru cei care au precomandat jocul.[44]

Coloana sonoră

Articol principal: Muzica din L.A. Noire

L.A. Noire are o coloană sonoră formată din piese compuse special pentru joc cât și cântece cunoscute. Cântecele originale acompaniază gameplay-ul, având rolul de a alerta jucătorii în anumite momente. La fel ca și în alte jocuri lansate de Rockstar, L.A. Noire are și muzică licențiată redată prin intermediul unui canal de radio. Printre artiștii care interpretează cele treizeci de cântece preluate se numără Billie Holiday, Louis Armstrong și Ella Fitzgerald. Pentru compunerea coloanei sonore au fost angajați Andrew Hale, Simon Hale, dar și Woody Jackson, care a mai colaborat cu echipa de dezvoltare la Red Dead Redemption (2010).[45] A fost înregistrată la Abbey Road Studios și inspirată de muzica filmelor din anii '40.[46] Pe lângă muzica ambientală au fost înregistrate și piese originale interpretate vocal care să se potrivească cu identitatea muzicală a erei. Când The Real Tuesday Weld au primit oferta de a veni cu compoziții originale, ei au căutat cântărețe care pot „evoca acea perioadă”, alegând-o în cele din urmă pe Claudia Brücken. Astfel au fost înregistrate piesele „(I Always Kill) The Things I Love”, „Guilty” și „Torched Song”.[47]

Coloana sonoră a lui L.A. Noire a câștigat premiul pentru „cea mai bună coloană sonoră originală” la Premiile BAFTA pentru jocuri video din 2012.[48]

Conținut adițional

În lunile ce au urmat lansării jocului au fost lansate mai multe cazuri, lucruri de colecționat și provocări sub forma unor DLC-uri.[49] „The Naked City”, lansat la 31 mai 2011, este un caz din cadrul departamentului „Administrative” în care jucătorul trebuie să găsească ucigașul unei modele.[50] Este inspirat din filmul cu același nume din 1948 al lui Jules Dassin.[51] „A Slip of the Tongue”, lansat la 31 mai 2011, este un caz de la departamentul de circulație care urmărește furtul unor mașini.[52] „Nicholson Electroplating”, lansat la 21 iunie 2011, este un caz de la departamentul anti-incendieri bazat pe explozia companiei O'Connor Electro-Plating din 1947.[53] „Reefer Madness”, lansat la 12 iulie 2011, este un caz Vice prin care detectivul descoperă mai multe conspirații legate de traficul de droguri.[54] „The Consul's Car”, lansat la 26 iulie 2011, este un caz al departamentului de circulație prin care jucătorul trebuie să găsească hoți de mașini; a fost lansat inițial pentru variantele nord-americane ale consolei PlayStation 3, fiind lansat ulterior în Europa și inclus în The Complete Edition.[55] Toate lucrurile care au fost inițial disponibile pentru cei care au precomandat jocul au fost incluse într-un DLC lansat la 31 mai 2011: două costume, Broderick și Sharpshooter, două arme, pistolul placat cu nichel și pistolul mitralieră Thompson (denumit în joc Chicago Piano Gun) și provocarea „Badge Pursuit”, prin care jucătorii trebuie să colecționeze insigne ascunse în lumea jocului.[56]

La 28 septembrie 2011, Rockstar a anunțat varianta pentru PC a jocului, intitulată The Complete Edition, care a fost lansată la 8 noiembrie 2011. Conținea toate DLC-urile din variantele inițiale. Printre îmbunătățirile aduse pentru această variantă au fost portarea controalelor pentru tastatură și gamepad, mărirea acuității mișcărilor, îmbunătățiri grafice și suport pentru 3D stereoscopic.[57] La scurt timp după lansarea pe PC, The Complete Edition a fost lansat și pe console.[58]

Recepție

Recepție
Scoruri agregator
AgregatorScor
Metacritic(PS3) 89/100[59]
(X360) 89/100[60]
(PC) 83/100[61]
Scor retrospectiv
PublicațieScor
1UP.comA[62]
Edge8/10[63]
Eurogamer8/10[64]
Famitsu39/40[65]
Game Informer8.75/10[66]
GamePro5/5 stele[67]
GamesMaster92%[59]
GameSpot9/10[69]
GameSpy4.5/5 stele[70]
GamesRadar9/10[68]
GameTrailers9.1/10[25]
GameZone8.5/10[71]
Giant Bomb5/5 stele[72]
IGN8.5/10[73]
Joystiq4.5/5 stele[74]
OPM (US)9/10[59]
OXM8/10[60]
PSM39.3/10[59]
X-Play5/5 stele[75]
The Guardian5/5 stele[76]
Premii
PublicațiePremiu
BAFTABAFTA Video Game Awards 2012
Best Original Score[48]
GameTrailersBest New IP[77]
GameSpotBest Atmosphere[78]
Eurogamer11th Best Game of the Year[79]

L.A. Noire a fost primit foarte pozitiv după lansare, conform site-ului Metacritic.[59][60][61] L.A. Noire a fost lăudat pentru modul cum a prezentat povestea și pentru tehnologia motion capture.[80]

Prima recenzie a fost publicată de ziarul englezesc The Guardian, care i-a acordat jocului scorul perfect, spunând: „De când au fost dezvoltate primele jocuri, această industrie a visat lucrul suprem – un joc care să nu se deosebească de un film, cu excepția că poți controla personajul principal. L.A. Noire poate fi, într-un final, întruchiparea acelui sfânt Graal.”[76]

IGN i-a acordat jocului o notă de 8.5 din 10, spunând: „Poate că L.A. Noire nu este la fel de emoționant ca Heavy Rain, dar este ceva ce trebuie încercat de toți. Țintește sus și prezintă un nou tip de poveste de joc video.”[73] GameTrailers i-a acordat jocului o notă de 9.1 din 10, concluzionând: „L.A. Noire este puțin repetitiv, dar te captează prin subtilitate, detalii și interacțiunea dintre personaje.”[25] Carolyn Petit de la Gamespot i-a acordat jocului un 9 din 10, concluzionând „Stilul de investigare din L.A. Noire este captivant și dă dependență, iar jucătorul face o călătorie de neuitat prin Orașul Îngerilor.”[69] GameZone i-a acordat jocului o notă de 8.5/10, spunând „Povestea este interesantă, cu toate că puțin cam lentă la început. L.A. Noire folosește o metodă clasică pentru a prezenta povestea. Este una mai lentă, similară filmelor vechi, care pune accent pe detalii. Dar atenția la detalii deosebește L.A. Noire de celelalte jocuri și îl face atât de bun.”[71]

Edge a lăudat tehnologia de animație a fețelor și a sugerat că, în afară de acest lucru, nu este cu nimic diferit de celelalte jocuri, iar faptul că Team Bondi a combinat atât de multe genuri de joc într-unul singur, într-o manieră cu stil, atmosferică și fluentă, este o realizare.[63] Joystiq i-a acordat jocului nota 9, spunând: „Poate că L.A. Noire nu este întotdeauna 'distractiv', dar cei care joacă jocuri video nu trebuie să-l rateze.”[74]

Official PlayStation Magazine i-a acordat jocului o notă de 9 din 10, spunând: „În multe feluri, L.A. Noire este similar cu un serial AMC... Este lent, dar odată ce ne-a captat nu ne mai putem sătura de el, fiind foarte aventuros și inovativ. Nu este perfect, dar nu seamănă cu nimic din ce este acum pe PS3.”[59] Official Xbox Magazine i-a acordat jocului o notă de 8 din 10, concluzionând: „Da, are probleme, dar L.A. Noire este un joc thriller cu detectivi – o adevărată gură de aer proaspăt care pune accent pe poveste, mai presus de toate, într-o lume în care secvențele de acțiune și meciurile pe viață și pe moarte fac legea. Este singurul lucru cu care Xbox se apropie de unicul Heavy Rain de pe PlayStation.”[60] GamesMaster i-a acordat jocului un rating de 92%, concluzionând: „L.A. Noire este cel mai matur open-world al lui Rockstar de până acum, adus la viață printr-o tehnologie modernă.”[59]

În ciuda recenziilor pozitive, unii critici au crezut că jocul a fost prea redundant și nu i-a dat prea multă libertate jucătorului,[73] ceea ce l-a făcut plictisitor în anumite momente.[81] Cu toate că 1UP i-a acordat scorul perfect, ei au avertizat că filmulețele din joc îi pot da jucătorului sentimentul că pierde controlul.[62]

Răspunzând criticilor care au spus că personajele par fără viață, în ciuda tehnologiei motion capture, Brendan McNamara, regizorul și scenaristul jocului, a spus într-un interviu pentru Eurogamer: „Oamenii au spus că personajele erau moarte de la gât în jos. Asta pentru că am avut animație doar pentru fețe, iar hainele nu se mișcă.” În același interviu, McNamara a răspuns și de ce, uneori, Phelps este agresiv în timpul interogărilor. „E amuzant. Mulți oameni spun că Aaron devine un psihopat. Când am terminat scenariul pentru joc, am folosit și agresivitatea ca metodă de a răspunde. Și tot așa am și înregistrat-o. Dar nu este vina lui Aaron că pare un psihopat.”[82]

La Premiile BAFTA Video Game din 2012, L.A. Noire a câștigat premiul de Cea mai bună coloană sonoră originală,[48] și a primit nominalizări la alte șapte categorii.[83]

Vânzări

În prima zi de la lansarea jocului în SUA, acțiunile lui Take-Two Interactive, compania care deține Rockstar Games, au crescut cu 7,75%.[84] În februarie 2012, jocul a fost vândut în aproximat 5 milioane de copii.[24]

Conform NPD Group, L.A. Noire a fost cel mai bine vândut joc din Statele Unite în luna mai 2011,[85] vânzându-se peste 900.000 de copii pentru PlayStation 3 și Xbox 360.[86]

L.A. Noire a debutat pe locul 1 în clasamentele din Regatul Unit.[87][88][89] A stat acolo pentru trei săptămâni.[90] În Australia, magazinele de jocuri video au declarat că stocul a fost epuizat după o săptămână de la lansare.[91] L.A. Noire a fost lansat în Japonia pe 4 iulie 2011 și a fost vândut în peste 71.000 de copii pentru PlayStation 3 și Xbox 360.[92][93] Versiunea pentru PlayStation 3 a vândut în jur de 58.000 de unități, în timp ce versiunea pentru Xbox 360 a vândut în jur de 12.000 de unități.[94][95]

O posibilă continuare

Pe 22 mai 2011, McNamara a spus că o continuare a jocului ar lua mai puțin de cinci ani de dezvoltare, de vreme ce tehnologia există deja. El a mai spus că s-a luat în considerare ca tehnologia motion capture să fie folosită pentru tot corpul, nu numai pentru partea facială.[96][97] În aceeași săptămână, Strauss Zelnick, director general la Take-Two Interactive, a declarat că L.A. Noire a fost „o lansare cu succes”, iar ei „au toate motivele să creadă că L.A. Noire poate fi o serie bună pentru companie”.[98]

În timpul unei întruniri a investitorilor din noiembrie 2011, Zelnick a reiterat importanța jocului pentru Take-Two, menționând faptul că jocul a devenit „o franciză importantă pentru companie”. A anunțat că a fost „cea mai de succes lansare nouă” a Take-Two din anul fiscal anterior, devenind o proprietate cheie în portofoliul companiei.[99] Tot în noiembrie 2011, s-a anunțat și titlul următorului joc al lui McNamara, Whore of the Orient, care a fost descris drept „una dintre cele mai mari povești nespuse ale secolului XX”. Va fi publicat de KMM Studios.[100]

Pe 13 februarie 2012, Rockstar Games a răspuns la întrebările fanilor despre jocurile lor, inclusiv despre viitorul lui L.A. Noire. Rockstar a declarat că „există un viitor pentru L.A. Noire”, dar „noi nu ne grăbim cu continuările”. Ei au anunțat și că nu vor mai exista conținuturi adiționale sau DLC-uri pentru acest joc.[101] În martie 2013, Karl Slatoff, șef-executiv la Take-Two Interactive, a anunțat că există o „serie de titluri neanunțate în dezvoltare”, iar L.A. Noire este un joc important pentru companie.[102]

Note

  1. ^ În colaborare cu Rockstar North, Rockstar Leeds, Rockstar San Diego, Rockstar New England.[8]; portat pentru Microsoft Windows de Rockstar Leeds.[9]
  2. ^ Cifre precise disponibile publicului sunt rare. Majoritatea editorilor oferă doar cifre de "livrate" sau de "cerere", care reflectă numărul unităților transportate spre magazin și nu sunt aceleași cu vânzările spre publicul larg.
  3. ^ Reporterul BBC News, Kev Geoghegan, a estimat bugetul de dezvoltare al jocului la peste 50 de milioane $.[34]

Referințe

  1. ^ Steam 
  2. ^ Humble Store 
  3. ^ a b Eddie Makuch (). „L.A. Noire emerging from shadows May 17”. GameSpot. Accesat în . 
  4. ^ „Asked & Answered: L.A. Noire Edition”. Rockstar Games. Accesat în . 
  5. ^ Johnny Cullen (). „LA Noire confirmed for May 20 in Europe”. VG247. Accesat în . 
  6. ^ Brendan Sinclair (). „L.A. Noire hits PC in November”. GameSpot. Accesat în . 
  7. ^ https://www.ali213.net/news/html/2019-1/402397_5.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Team Bondi. „L.A. Noire”. Rockstar Games. 
  9. ^ R* Q (). „L.A. Noire: The Complete Edition Coming to PC this November”. Rockstar Newswire. Rockstar Games. Accesat în . 
  10. ^ L.A. Noire (în poloneză), accesat în  
  11. ^ https://pegi.info/search-pegi?q=L.A.+Noire&op=Search&age%5B%5D=&descriptor%5B%5D=&publisher=&platform%5B%5D=&release_year%5B%5D=&page=1&form_build_id=form-zbmDNcJw7Iy-i9RIddcelsHHEPvNxuwg0zLqfSMzXrA&form_id=pegi_search_form, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ https://usk.de/en/?s=L.A.%20Noire&paged=3&post_type=usktitle&jump=usktitle, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ L.A. Noire is Mature Only (în engleză), accesat în  
  14. ^ „L.A. Noire No Longer PS3 Exclusive, Hitting Xbox 360”. Shacknews. . Accesat în . 
  15. ^ a b Ted Thorsen (). „L.A. Noire due in Sept. for PS3, 360 – Report”. GameSpot. Accesat în . 
  16. ^ „L.A. Noire Information”. Rockstar Games. Accesat în . 
  17. ^ „Real Life "Red Lipstick Murder" of 1947”. Rockstar Games. Accesat în . 
  18. ^ „Rockstar Recommends: "Chinatown"”. Rockstar Games. . Accesat în . 
  19. ^ a b „Why Rockstar's "L.A. Noire" Won't Be Another "GTA" or "Red Dead" - Techland - TIME.com”. Techland. . Accesat în . 
  20. ^ a b „L.A. Noire Debuts New Animation Capture Solution From Depth Analysis”. Gamasutra. Accesat în . 
  21. ^ „L.A. Noire honored as official selection of the 2011 Tribeca Film Festival”. VG247. Accesat în . 
  22. ^ „2011 Film Guide | L.A. Noire”. TribecaFilm.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Dutton, Fred (). „L.A. Noire sales near 5 million mark”. Eurogamer. Accesat în . 
  24. ^ a b „Take-Two Interactive Software – Investor Relations – Take-Two News Release”. Ir.take2games.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ a b c „Game Trailers LA Noire review”. . Accesat în . 
  26. ^ „L.A. Noire”. Rockstar Games. Accesat în . 
  27. ^ „L.A. Noire”. Rockstar Games. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „'LA Noire' Lets Casual Players Skip The Hard Parts”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „The Emails Behind The Whistle Blowing at Team Bondi”. GamesIndustry.biz. Accesat în . 
  30. ^ a b Bramwell, Tom (). „Team Bondi – The First Interview”. Eurogamer. Accesat în . 
  31. ^ a b Surette, Tim (). „Rockstar gets L.A. Noire”. GameSpot. Accesat în . 
  32. ^ Helgeson, Matt (). „Exclusive New L.A. Noire Screens”. Game Informer. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ Alexander, Leigh (). „L.A. Noire Debuts New Animation Capture Solution From Depth Analysis”. Gamasutra. Accesat în . 
  34. ^ „Will L.A. Noire change the game for actors?”. BBC. Accesat în . 
  35. ^ a b Citizen, Jessica (). „LA Noire's version of Los Angeles is thanks to 1920s daredevil”. VG247. Accesat în . 
  36. ^ R* Q (). „L.A. Noire's Los Angeles Landmarks”. Rockstar Games. Accesat în . 
  37. ^ „Voice Cast - L.A. Noire”. Behind the Voice Actors. . Accesat în . 
  38. ^ R* Q (). „Interrogate the L.A. Noire Detectives Part Two: Your Questions Answered About Motion Capture, Prop Souvenirs, Disturbing Sequences & More”. Rockstar Games. Accesat în . 
  39. ^ Surette, Tim (). „Team Bondi announces PS3 game”. GameSpot. Accesat în . 
  40. ^ R* Q (). „Watch the New L.A. Noire Video "The Technology Behind Performance"”. Rockstar Games. Accesat în . 
  41. ^ Helgeson, Matt (). „Rockstar Resets The Bar With Its Upcoming Crime Thriller - L.A. Noire”. Game Informer. Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ Yin-Poole, Wesley (). „L.A. Noire out spring 2011”. Eurogamer. Accesat în . 
  43. ^ Steinman, Gary (). „L.A. Noire Muscles Its Way Onto the Cover of PlayStation: The Official Magazine”. PlayStation Blog. Accesat în . 
  44. ^ R* Q (). „Presenting Pre-Order Exclusive Unlockable Bonus Content when You Pre-Order L.A. Noire: Cases, Challenges, Suits & More”. Rockstar Games. Accesat în . 
  45. ^ Citizen, Jessica (). „Rockstar reveals a pair of soundtracks for L.A. Noire”. VG247. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  46. ^ „'L.A. Noire' soundtracks to feature jazz standards and remixes”. The Independent. London. . Accesat în . 
  47. ^ „Features: In-Game Soundtrack”. Rockstar Games. Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ a b c „Video games Baftas 2012: winners in full”. BBC News. . Accesat în . 
  49. ^ „Rockstar Games Announces New Downloadable Content Plans for Crime Thriller L.A. Noire”. Take-Two Interactive. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ R* Q (). „Watch the All-New L.A. Noire Video for "The Naked City" Pre-Order Exclusive Vice Desk Case”. Rockstar Games. Accesat în . 
  51. ^ „New Artwork in Honor of L.A. Noire: The Complete Edition, "The Naked City" - Rockstar Games”. Rockstar Games. Accesat în . 
  52. ^ R* Q (). „Watch the New L.A. Noire "A Slip of the Tongue" Traffic Desk Preorder Bonus Case Video”. Rockstar Games. Accesat în . 
  53. ^ R* Q (). „The Real Crimes Behind L.A. Noire Cases: "The Nicholson Electroplating Disaster"”. Rockstar Games. Accesat în . 
  54. ^ R* Q (). „L.A. Noire "Reefer Madness" DLC Case Now Available for Download”. Rockstar Games. Accesat în . 
  55. ^ R* Q (). „L.A. Noire "The Consul's Car" Traffic Bonus Case Now Available for Download Worldwide on PlayStation Network”. Rockstar Games. Accesat în . 
  56. ^ R* Q (). „Announcing L.A. Noire Downloadable Content Details”. Rockstar Games. Accesat în . 
  57. ^ R* Q (). „L.A. Noire: The Complete Edition Coming to PC this November”. Rockstar Games. Accesat în . 
  58. ^ „L.A. Noire: The Complete Edition coming to consoles in November”. GamesRadar+. Accesat în . 
  59. ^ a b c d e f g „L.A. Noire for PlayStation 3 Reviews, Ratings, Credits, and More at Metacritic”. Metacritic.com. Accesat în . 
  60. ^ a b c d „L.A. Noire for Xbox 360 Reviews, Ratings, Credits, and More at Metacritic”. Metacritic.com. Accesat în . 
  61. ^ a b „L.A. Noire: The Complete Edition for PC Reviews, Ratings, Credits, and More at Metacritic”. Metacritic.com. Accesat în . 
  62. ^ a b „L.A. Noire Review”. 1UP.com. . Arhivat din original la . Accesat în . Gamers who had soured on more "cinematic" games like Heavy Rain or Metal Gear Solid 4 may get a little annoyed at the film-inspired cut-scenes in L.A. Noire. While most of the cinematics last only a minute or so, there're a lot of them. It eventually becomes more like watching an interactive movie, with the game only demanding that I hop in the car and drive to the next location in order to trigger another cut-scene 
  63. ^ a b „LA Noire Review | Edge Magazine”. Edge. . Arhivat din original la . Accesat în . With the exception of its facial capture, there's no single aspect of Team Bondi's title that hasn't been done better elsewhere, but few developers have brought such a diffuse set of genres together so atmospherically, stylishly or cohesively. 
  64. ^ Oli Welsh (). „L.A. Noire Review – PlayStation 3 – Page 1”. Eurogamer.net. Accesat în . 
  65. ^ Staff (). „L.A. Noire Praised in Japan”. Playstation LifeStyle. Accesat în . 
  66. ^ „L.A. Noire Review: A Compelling Yet Flawed Epic That Fascinates – L.A. Noire – PlayStation 3”. GameInformer.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ Herring, Will. „L.A. Noire Review from”. GamePro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ „L.A. Noire review, LA Noire Review, PS3 Reviews”. Games Radar.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ a b Petit, Carolyn (). „L.A. Noire Review for Xbox 360”. GameSpot. Accesat în . 
  70. ^ „GameSpy: L.A. Noire Review – Page 1”. Ps3.gamespy.com. Accesat în . 
  71. ^ a b „L.A. Noire Review | GameZone.com”. Ps3.gamezone.com. Accesat în . 
  72. ^ Brad, Shoemaker (). „L.A. Noire Review”. Giant Bomb. Accesat în . 
  73. ^ a b c Hilary Goldstein (). „L.A. Noire Review – PlayStation 3 Review at IGN”. IGN. Arhivat din original la . Accesat în . I might think the guy's innocent, but except on rare occasions, I'm just going through the motions and have no control over the end result. 
  74. ^ a b McElroy, Justin (). „L.A. Noire review: Go with your gut”. Joystiq. Accesat în . 
  75. ^ Sessler, Adam. „L.A. Noire Review for Xbox 360”. G4tv. Arhivat din original la . Accesat în . 
  76. ^ a b Boxer, Steve (). „L.A. Noire – review”. London: Guardian. Accesat în . 
  77. ^ „GameTrailers Game Of The Year Awards 2011 Video Game, Best New IP | Video Clip | Game Trailers & Videos”. GameTrailers.com. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  78. ^ „Best Atmosphere – GameSpot's Best of 2011 Special Achievements”. Gamespot.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ „Eurogamer Readers' Top 50 Games of 2011 • Articles •”. Eurogamer.net. . Accesat în . 
  80. ^ „LA Noire Currently Tracking 40% Behind Red Dead Redemption”. IndustryGamers. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  81. ^ „L.A. Noire Review: A Compelling Yet Flawed Epic That Fascinates”. Game Informer. . Arhivat din original la . Accesat în . At times, L.A. Noire is one of the most vivid, gripping game experiences I've had. Other times, it can be plain boring. 
  82. ^ Yin, Wesley (). „McNamara: why you thought LA Noire's characters were "dead from the neck down" •”. Eurogamer.net. Accesat în . 
  83. ^ „Arkham City, L.A. Noire lead BAFTA nominations”. GameSpot. Accesat în . 
  84. ^ „L.A. Noire gives much-needed boost to Take-Two shares”. VG247. . Accesat în . 
  85. ^ Graft, Kris (). „NPD: May U.S. Retail Game Industry Sales Lowest Since Oct. '06”. Accesat în . 
  86. ^ Dutton, Fred. „LA Noire sales "below our estimate"”. Eurogamer. 
  87. ^ „UK charts: LA Noire becomes fastest-selling new IP ever”. VG247. Accesat în . 
  88. ^ Sterling, Jim. „58% of L.A. Noire sales on Xbox 360, 42% on PS3”. Destructoid. Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ Phillips, Tom (). „Watch Dogs is the biggest new IP launch in the UK ever •”. Eurogamer.net. Accesat în . 
  90. ^ Sliwinski, Alexander (). „LA Noire guilty of being UK sales winner for third week in a row”. Joystiq. Accesat în . 
  91. ^ Ramadge, Andrew (). „Can't wait to go hunting for clues in LA Noire? You'll have to hunt around for a copy first”. News.com.au. Accesat în . 
  92. ^ Nunneley, Stephany. „Japanese charts – L.A. Noire debuts, PSP hits the top once more”. VG247. 
  93. ^ Ishaan (). „This Week In Sales: L.A. Noire Takes The Lead”. Siliconera. Accesat în . 
  94. ^ Nunneley, Stephany. „Japanese charts – L.A. Noire debuts, PSP hits the top once more”. VG247. 
  95. ^ Ishaan (). „This Week In Sales: L.A. Noire Takes The Lead”. Siliconera. Accesat în . 
  96. ^ John Gaudiosi (). „Brendan McNamara Explains Why LA Noire 2 Won't Take as Long to Make”. GamerLive.TV. Arhivat din original la . Accesat în . 
  97. ^ Cullen, Johnny (). „McNamara: Future Team Bondi projects won't take five years to make”. VG247. Accesat în . 
  98. ^ „News – Take-Two: L.A. Noire First Week 'Very Successful'”. Gamasutra. Accesat în . 
  99. ^ Dutton, Fred (). „Take-Two: LA Noire "has become an important franchise"”. Eurogamer.net. Accesat în . 
  100. ^ Plunkett, Luke (). „The Whore of the Orient is the Next Game From LA Noire's Creator”. Kotaku. 
  101. ^ „Asked & Answered: Max Payne 3 and More..”. Rockstar Games. . Accesat în . 
  102. ^ Makuch, Eddie (). „Take-Two has 'extensive pipeline' of unannounced titles in development”. GameSpot. Accesat în . 

Lectură suplimentară

Legături externe