Lagărul de concentrare Bogdanovca

În lumea de astăzi, Lagărul de concentrare Bogdanovca a devenit din ce în ce mai relevant. Și, fie la nivel personal, profesional sau social, Lagărul de concentrare Bogdanovca a devenit un subiect de interes comun pentru o mare varietate de oameni. Impactul Lagărul de concentrare Bogdanovca este incontestabil, deoarece afectează aspecte la fel de diverse precum economia, tehnologia, sănătatea, relațiile interpersonale și chiar mediul. Din acest motiv, este esențial să se analizeze temeinic fenomenul Lagărul de concentrare Bogdanovca, implicațiile acestuia și posibilele sale consecințe pe termen scurt și lung. În acest articol, vom explora în detaliu toate aspectele legate de Lagărul de concentrare Bogdanovca, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect care ne preocupă atât de mult.

Lagărul de concentrare Bogdanovca
—  lagăr de concentrare[1]  —
Coordonate: 47°49′01″N 31°07′50″E ({{PAGENAME}}) / 47.817056°N 31.1305°E
Țară România
Guvernorat Guvernământul Transnistriei
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lagărul de concentrare Bogdanovca a fost înființat de autoritățile române în iarna anilor 1941-1942, în timpul celui de-al doilea război mondial, în Transnistria, ca centru de deportare și exterminare a evreilor, pe baza directivelor guvernului Ion Antonescu de „curățare a terenului” - sintagmă care reprezenta politica guvernamentală de purificare etnică[2].

Masacrul din iarna 1941-1942

Lagărul se afla lângă satul ucrainean Bohdanivka, pe malul Bugului, în județul Golta (astăzi Pervomaisk) din Transnistria, în zilele noastre aparținând regiunii Mîkolaiv din Ucraina. La sfârșitul lui 1941, în lagăr se aflau deținuți 52.000 evrei[3] din Odesa și circa 7000 din Basarabia.

Articol principal: Masacrul de la Odesa

„Un dar pentru Stalin”

Masacrul, cu numele de cod „Un dar pentru Stalin”, a fost ordonat de colonelul Modest Isopescu, la 21 decembrie 1941, ziua de naștere a lui Stalin, pretextul folosit fiind apariția unei epidemii de tifos exantematic, ca rezultat al condițiilor de sanitație execrabile în care erau deținuți evreii deportați[3][4][5][6]. Executanții au fost jandarmi și soldați români, polițiști civili ucraineni sub comanda lui Kazachievici, șeful de post din Golta, precum și un număr de civili germani locali ("Volksdeutsche" - „Selbstschutz”), principalul colaborator al lui Isopescu fiind Vasile Mănescu, pretorul raionului Domanevca din Transnistria. Circa 3,000- 5,000 evrei bolnavi, majoritatea originari din Odesa, au fost înghesuiți în niște grajduri și hambare cărora li s-a dat foc și au fost arși de vii. Alți 41,000-48 000 de evrei au fost uciși cu arme de foc și cu grenade de mână între 21 și 24 decembrie și, după o pauză de Crăciun, pe 28-30 decembrie 1941 și 3-8 ianuarie 1942[7]. Cadavrele celor morți au fost arse de o echipă de 200 de evrei deținuți, 150 dintre aceștia au fost și ei exterminați[7][8].

Referințe

  1. ^ Encyclopedia of Camps and Ghettos, 1933-1945 
  2. ^ „December 21: More than 40,000 Jews shot at Bogdanovka”. Yad Vashem. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b „Raport final al comisiei pentru studierea Holocaustului în România” (PDF). p. 165. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .  |chapter= ignorat (ajutor)
  4. ^ uc Kotlyar (Mikolaiev), Iury (Котляр Ю): Богданівська трагедія — Голокост проти єврейського населення. Друга світова війна і доля народів України: 3-я Всеукраїнська наукова конференція,. м. Київ, 27-28 жовтня 2008 р. Тези доповідей. Accesat: 10 septembrie 2014.
  5. ^ uc Latășeva, Liudmila: Одесса, время оккупации 1941—1944 гг, Arhivat în , la Wayback Machine.. Accesat: 10 septembrie 2014
  6. ^ ru Horunjaya, Tatiana (Татьяна ХОРУНЖАЯ): Памятников нет. Но они должны быть, Arhivat în , la Wayback Machine., HOBOCTи, iulie 2008. Accesat: 10 septembrie 2014.
  7. ^ a b „Raport final al comisiei pentru studierea Holocaustului în România” (PDF). p. 166. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .  |chapter= ignorat (ajutor)
  8. ^ en ***: Bogdanovka, Shoah Resource Center, The International School for Holocaust Studies, publ. Yad Vashem. Accesat: 10 septembrie 2014.

Bibliografie

  • en Dallin, Alexander: Odessa, 1941-1944. A Case Study of Soviet Territory under Foreign Rule, Santa Monica, 1957.
  • en Axworthy, Mark; Scafeș, Cornel; Crăciunoiu, Cristian. Third Axis. Fourth Ally. Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945, Arms and Armour, London, 1995. ISBN 1854092677
  • Carp, Matatias, Cartea Neagră, Suferințele evreilor din România 1940-1944, vol. III- Transnistria, ed. Diogene, 1996.
  • de Völkl, Ekkehard: Transnistrien und Odessa (1941-1944), Regensburg, 1996.
  • Ancel, Jean: Transnistria, vol. I-III, București, 1998.
  • Ancel, Jean: Contribuții la Istoria României. Problema evreiască 1933-1944, București, 2003.
  • Solovei, Rodica: Activitatea Guvernământului Transnistriei în domeniul social-economic și cultural (19 august 1941-29 ianuarie 1944), Iași, 2004.
  • Geller, Iaacov, Rezistența spirituală a evreilor români în timpul Holocaustului, ed. Hasefer, București, 2004.
  • Ioanid, Radu (editor), Lotul Antonescu în ancheta SMERȘ, Moscova, 1944 –1946. Documente din arhiva FSB, ed. Polirom, Iași, 2006.
  • de Hürter, Johannes: Hitlers Heerführer - Die deutschen Oberbefehlshaber im Krieg gegen die Sowjetunion 1941/42, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, München 2007, S. 589
  • Chioveanu, Mihai: Fețele fascismului - Politică, ideologie și scrisul istoric în secolul XX, Editura Universității din București, 2005, ISBN 9737371100, 9789737371102.
  • pe saitul Institutului Yad Vashem

Legături externe

 Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.