Acest articol abordează Leo Tindemans, un subiect de mare relevanță și interes astăzi. Leo Tindemans este un subiect care a generat dezbateri și discuții în diferite domenii, trezind interesul experților, cadrelor universitare și oamenilor în general. De-a lungul istoriei, Leo Tindemans a jucat un rol determinant în societate, iar importanța sa continuă în lumea contemporană. În acest sens, este esențial să se aprofundeze cunoașterea și înțelegerea Leo Tindemans, analizând implicațiile, provocările și oportunitățile acestuia. Prin acest articol, căutăm să oferim o viziune completă și revelatoare despre Leo Tindemans, îmbogățind dezbaterea și înțelegerea acestui subiect foarte relevant.
Leo Tindemans | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 16 aprilie 1953 Zwijndrecht, Belgia |
Decedat | (92 de ani)[2][3][4][5][6] ![]() Edegem, Flandra, Belgia[1] ![]() |
Cauza decesului | boală ![]() |
Copii | Bruno Tindemans ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Religie | catolic |
Ocupație | politician diplomat jurnalist ![]() |
Locul desfășurării activității | Strasbourg Bruxelles ![]() |
Limbi vorbite | limba franceză[4][7] limba neerlandeză ![]() |
Al 42-lea Prim-ministrul Belgiei | |
În funcție 25 aprilie 1974 – 20 octombrie 1978 | |
Precedat de | Edmond Leburton |
Succedat de | Paul Vanden Boeynants |
Premii | Europäischer Handwerkspreis () Premiul Carol cel Mare () Medalia Robert Schuman () honorary doctor of Heriot-Watt University () Ridder in de Orde van Leopold II Minister van Staat () |
Partid politic | CD&V |
Alma mater | Universitatea Catolică din Leuven ()[1] Universitatea din Gent ()[1] Universitatea Harvard ()[1] |
Modifică date / text ![]() |
Leonard Clemence "Leo" Tindemans (n. , Zwijndrecht, Flandra, Belgia – d. , Edegem, Flandra, Belgia) a fost un politician creștin-democrat din Flandra, prim-ministru al Belgiei din 1974 până în 1978. Federalist convins, este celebru pentru raportul său din 1975 despre viitorul Uniunii Europene, care preconiza o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate și exterioară comună. A fost ministru al afacerilor externe al Belgiei între 1981 și 1989 și a fost ales europarlamentar la alegerile din 1979, 1989 și 1994. A fost președinte al Partidului Popular European între 1976 și 1985, actualmente având rolul de președinte onorific.
Este celebru pentru raportul său din 1975 prezentat Consiliului European, care prevedea o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate comună în Europa.
În 1976 a primit Premiul Carol cel Mare, care recompensează personalitățile angajate pentru unificarea europeană.
Predecesor: Edmond Leburton |
Prim-Ministrul al Belgiei 1974 — 1978 |
Succesor: Paul Vanden Boeynants |