Limba slavă veche

În lumea de astăzi, Limba slavă veche este un subiect extrem de relevant și de actualitate. Din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați să învețe despre Limba slavă veche și să cunoască istoria, impactul și relevanța acestuia în societate. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Limba slavă veche a generat un mare interes în diferite domenii, de la cultură la știință. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Limba slavă veche și influența sa asupra lumii contemporane, oferind o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare a acestui subiect fascinant și intrigant.

Limba slavă veche
Словѣньскъ ѩꙁꙑкъ
Словѣньскъ‎
Sistem de scriereAlfabetul chirilic timpuriu
alfabetul glagolitic  Modificați la Wikidata
Clasificare
Statut oficial și codificare
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Limba slavă veche (sau paleoslavă; nume abreviat des în limba română: LSV; în slava veche: словѣ́ньскъ ѩꙁꙑ́къ, slověnĭskŭ językŭ) s-a dezvoltat începând cu secolul al VII-lea (în urma separării ramurii de sud a slavei comune). Ea a evoluat treptat, devenind în veacul al IX-lea prima limbă scrisă a slavilor.

Textele slave vechi au fost redactate cu două sisteme alfabetice, „glagolița” (alfabetul glagolitic) și „chirilița” (varianta sârbo-croată: „cirilița”) (alfabetul chirilic), concepute special pentru uzul slavilor. Alfabetul chirilic este adaptarea alfabetului grecesc, căruia adepții fraților Chiril și Metodiu (creștinătorii slavilor, originari din sud-vestul Bulgariei - Macedonia) i-au adăugat caractere în funcție de sunetele slave inexistente în limba greacă.

Inițial, bulgarii și slavii de sud aveau limba greacă ca limbă oficială. Abia după introducerea alfabetului chirilic slava veche s-a dezvoltat[1] Perioada de aur a slavei vechi e reprezentată de școlile literare de la Preslav și Ohrida (capitale ale Primului Țarat Bulgar), care au generat o cultură înfloritoare în veacul al X-lea. Ulterior, din paleoslavă a evoluat la rândul ei, începând cu secolul al XII-lea, limba slavonă.

Note

  1. ^ Denis Zakythinos, ΒΥΖΑNCE ÉTAT NATIONAL OU MULTI - NATIONAL ? EKT, Αthenes 1981, p.35

Lectură suplimentară

  • Din istoricul slavisticii românești, Universitatea din București Facultatea de Limba și Literaturi Străine, 1982
  • Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., P. P. Panaitescu, Dalila-Lucia Aramă, Gheorghe Mihăilă, Gabriel Ștrempel, Academia Română. Biblioteca, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 2003

Vezi și

 Acest articol despre o limbă sau un dialect este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.