În lumea de astăzi, Limes Alutanus a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni din diferite domenii. Fie datorită impactului său asupra societății, a implicațiilor sale în viața de zi cu zi sau a semnificației sale în istorie, Limes Alutanus este un subiect care merită să fie analizat și discutat în profunzime. De la origini și până la impactul său astăzi, Limes Alutanus a stârnit interesul cadrelor universitare, experților și al publicului larg, motiv pentru care este esențial să-și exploreze diferitele margini și dimensiuni. În acest articol, ne vom adânci în lumea interesantă a Limes Alutanus, pentru a afla în detaliu despre caracteristicile, provocările și oportunitățile sale, cu scopul de a ne extinde cunoștințele și înțelegerea acestui subiect fascinant.
Limes Alutanus era o linie fortificată, constând dintr-un val de apărare din pământ, construit pe direcția N-S, în partea de răsărit a Oltului, și din șapte castre romane, amintite de Tabula Peutingeriana. Limes-ul Alutanus forma granița de est a Daciei romane[1].
Construirea liniei fortificate a fost dispusă de împăratul roman Hadrian, cu scopul de a opri invaziile venite din răsărit.[2]
Cele șapte castre, a căror poziționare a fost presupusă de istoricul Vasile Pârvan și confirmată de cercetările arheologice, sunt următoarele [3][4]:
În anii 249-250, goții au străpuns limes-ul Alutanus și au distrus tabăra militară din Slăveni care, se pare, nu a mai fost locuită de atunci, deoarece ultimele monede descoperite acolo datează din anul 258.[6]
Limes-ul Alutanus nu este o denumire antică, ci o convenție modernă care vehiculează noțiuni antice. Prima descriere sub numele de "Limes Alutanus", folosit astăzi pentru drumul roman de pe cursul inferior și mijlociu al Oltului, a fost făcută în 1900 de Grigore Tocilescu.[7]
În cartea sa „Dacia Felix”, istoricul Adrian Bejan adaugă următoarele castre:[8]
Pe râul Olt au mai fost găsite alte trei castre: