În lumea de astăzi, Machi Tawara a devenit un subiect de mare relevanță și dezbatere. Interesul și atenția față de Machi Tawara a crescut în ultimii ani, deoarece a devenit o problemă centrală în diferite zone ale societății. De la Machi Tawara persoană sau eveniment istoric, la Machi Tawara temă sau concept, acest subiect a generat mare interes și controversă în sfera academică, politică și socială. În acest articol, vom explora în detaliu impactul și importanța lui Machi Tawara, precum și diferitele perspective și opinii care există în jurul acestui subiect.
Machi Tawara | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 31 decembrie, 1962 Prefectura Osaka, Japonia |
Părinți | Yoshio Tawara ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | poetă, eseistă |
Limbi vorbite | limba japoneză[1][2] ![]() |
Studii | Universitatea Waseda |
Activitatea literară | |
Activă ca scriitoare | 1986 |
Patronaj | 神奈川県立橋本高等学校 ![]() |
Specie literară | tanka |
Operă de debut | Hachigatsu no asa („Dimineață de august”) |
Opere semnificative | Sarada kinenbi („Aniversarea salatei”) |
Note | |
Premii | Premiul Murasaki Shikibu Wakayama Bokusui award ![]() |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Machi Tawara (俵万智 Tawara Machi?) (n. 31 decembrie 1962, districtul Kitakawachi, actualmente municipiul Kadoma, prefectura Osaka) este o poetă, romancieră, eseistă, critic literar și traducătoare japoneză.
Născută la Osaka, se mută la vârsta de 14 ani cu familia în prefectura Fukui, unde merge la liceu. După terminarea liceului urmează din 1981 cursurile Universității Waseda, Facultatea de limbă și literatură japoneză. După terminarea facultății în 1985, a predat limba și literatura japoneză până în 1989 la liceul Hashimoto din orașul Sagamihara, prefectura Kanagawa.
Încă din timpul facultății a început să scrie poeme tanka, fiind inspirată de mentorul său, poetul Yukitsuna Sasaki.
În afară de peste 10 volume de versuri, a publicat și peste 30 de volume de eseuri, printre care Nihongo wa suteki („Ce frumoasă e limba japoneză!”) (1993), Konnichiwa furusato (Bună ziua, oraș natal”) (1995), 101 ko me no remon („A 101-a lămâie”) (2001).