În lumea de astăzi, Maria Mardare-Fusu a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în istorie, a influenței sale asupra culturii populare, Maria Mardare-Fusu a reușit să capteze atenția a milioane de indivizi din întreaga lume. Acest fenomen a generat dezbateri și analize ample în diferite domenii, ceea ce a condus la producerea a numeroase articole care urmăresc să exploreze și să explice multiplele sale fațete. În acest sens, importanța abordării subiectului Maria Mardare-Fusu constă în capacitatea sa de a inspira reflecții, de a ridica întrebări și de a genera o mai bună înțelegere a semnificației sale astăzi.
Maria Mardare-Fusu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | (70 de ani) ![]() Tiumen, RSFS Rusă, URSS ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | pictoriță ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Maria Mardare-Fusu (n. 2 iulie 1954, Razdolie, raionul Armizon(d), Tiumeni, Rusia) este o pictoriță din Republica Moldova.[1]
A studiat pictura la Școala Republicană de Arte Plastice „Ilia Repin” (actualmente Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”) din Chișinău între 1971 și 1974. A fost pictor decorator la Teatrul Republican „Luceafărul” din Chișinău (1974-1975) și la Comitetul de Stat pentru Televiziunea de Stat și Radiofuziune din Chișinău (1975-1976), cât și pictor la Academia de Științe din RSSM (1982-1986) și la Fondul Plastic al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova (1986-1987).[2]
Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova,[3] din 1989.[2]
A avut mai multe expoziții de grup la Casa Scriitorilor, la Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” și la Muzeul Național de Artă, în expozițiile personale remarcându-se prin:[1]
A fost distinsă cu Premiul Special al Mitropoliei Chișinăului pentru pictura „Din Memoria Lunii, Ducerea Crucii” în 1996.[1]
„Maria Mardare și-a conceput picturile sub semnul inspirației mijlocite de reprezentările „tetradei” lui Martin Heidegger: zei-nemuritori-cer-pământ. Ea își ține paleta între contingent și transcendent, între ceea ce se întâmplă AICI și ceea ce se întâmplă DINCOLO (de lume).”—Acad. Mihai Cimpoi[1]