Marian Papahagi

În acest articol, vom explora în profunzime Marian Papahagi și relevanța sa în societatea actuală. Marian Papahagi a fost un subiect de interes pentru o lungă perioadă de timp, iar impactul său se întinde pe mai multe aspecte ale vieții moderne. Au fost efectuate cercetări ample asupra Marian Papahagi de-a lungul anilor, rezultând un corp substanțial de cunoștințe pe această temă. În acest articol, vom examina diferitele perspective și abordări care au fost luate față de Marian Papahagi, precum și evoluția acestuia în timp. În plus, vom discuta implicațiile practice și teoretice ale Marian Papahagi în diferite domenii, de la politică la știință la cultura populară. Până la sfârșitul acestui articol, sperăm să fi oferit o imagine de ansamblu cuprinzătoare a Marian Papahagi și să am generat o mai bună înțelegere a importanței sale în lumea de astăzi.

Marian Papahagi
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
CopiiAdrian Papahagi Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar, eseist
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai ()
Activitatea literară
PatronajUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
Operă de debutExerciții de lectură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marian Papahagi (n. , Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. , Roma, Italia) a fost un critic literar, eseist și traducător român.

Biografie

Licențiat al Facultății de Filologie al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1968) și al Facultății de Litere și Filosofie din Roma (1972). Membru fondator al grupării „Echinox”. Doctor în litere „magna cum laude” în Italia. Doctor în filologie cu o temă de literatură italiană veche la Universitatea din București (1988). Debut absolut cu critică literară în revista „Amfiteatru” (1966).

După 1990, a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și ministru adjunct al Învățământului. A fost profesor de romanistică la Facultatea de Litere din Cluj și profesor invitat la mai multe universități din Europa. În ultima perioada a vieții, a fost director la Accademia di Romania din Roma.

Volume

  • Exerciții de lectură, 1966; 2003
  • Eros și utopie, eseuri, 1980
  • Critica de atelier, 1983
  • Intelectualitate și poezie, 1986
  • Cumpănă și semn, studii, 1991
  • Fața și reversul, eseuri, 1993
  • Fragmente despre critică, 1994
  • Interpretări pe teme date, 1995
  • Rațiuni de a fi, 1999 (postum)

Volume colective

  • Scriitori români, 1978
  • Dicționarul scriitorilor români, vol. I-IV, 1995-2002 (alături de Mircea Zaciu și Aurel Sasu)

Traduceri

Autori: Dante, Luigi Pareyson, Murilo Mendes, Luciana Stegagno Picchio, Eugenio Montale, Rosa Del Conte, Guido Morselli, Roland Barthes.

Premii

  • Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1976)
  • Premiul „G. Călinescu” al Academiei Române (1980)
  • Premiul „Eugenio Montale” (1988)
  • Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (1991)
  • Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1993)
  • Ordinul Francez „Palmes Academiques” (1994)

Note

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe