Matei Vlădescu

În lumea de astăzi, Matei Vlădescu este un subiect care a captat atenția multor oameni din diferite domenii și din întreaga lume. De la impactul său asupra societății până la influența asupra culturii populare, Matei Vlădescu a devenit un subiect de discuție și dezbatere peste tot. Indiferent dacă Matei Vlădescu este o persoană, un eveniment istoric, o tendință sau orice alt subiect, relevanța sa în lumea de astăzi este de netăgăduit. În acest articol, vom explora impactul Matei Vlădescu și modul în care a modelat lumea în care trăim astăzi.

Matei Vlădescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Târgoviște, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Viforâta[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească
 Principatele Unite
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
ofițer Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Matei Vlădescu (n. , Târgoviște, Țara Românească – d. , București, România) a fost un politician și general român, erou al Războiului de Independență al României și ministru al apărării naționale. Matei Vlădescu s-a născut în casele părintești de lângă ruinele Curții Domnești de la Târgoviște, la 2 februarie 1835, în familia serdarului Mihalache (Mihail) Vlădescu (1800-1868) și a Elenei Brătescu.

Biografie

Viață timpurie, educație

1854 - absolvent al Școlii Militare din București.

A lucrat împreună cu reprezentanții Statului-Major din Austria la realizarea primelor hărți militare ale României. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza este numit atașat militar pe lângă misiunea franceză care a redactat regulamentele tactice și administrative ale armatei române.

În plan politic a desfășurat o importantă actitvitate politică în calitate de senator

Viață militară

În timpul Războiului de Independență de la 1877, a condus, în calitate de colonel, trupe ale armatei române la Vidin și Plevna.

În 1883 a fost ridicat la gradul de General de Brigadă.

5 noiembrie 1889 - 15 februarie 1891 a avut funcția de Ministru al Războiului,

În anul 1892 este numit Șef al Statului Major Regal și Mareșal al Palatului Regal, până la trecerea sa în rezervă în anul 1899[2].

În anul 1893 este ridicat la gradul de General de Divizie.

Note

  1. ^ MĂNĂSTIREA VIFORÂTA (PDF) 
  2. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Şefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275. 



Predecesor:
gen. Gheorghe Manu 		Ministrul Apărării Naționale
5 noiembrie 1889 – 20 februarie 1891 		Succesor:
gen. Iacob Lahovary
Predecesor:
General Constantin Barozzi 		Șeful Casei Militare Regale
1892 – 1900 		Succesor:
General Panait Warthiadi