Matija Nenadović
În acest articol, vom explora în detaliu Matija Nenadović, un subiect care a captat atenția și interesul multora în ultima vreme. De la impactul său asupra societății până la relevanța sa în diferite domenii de studiu, Matija Nenadović a fost subiect de dezbatere și discuție într-o gamă largă de contexte. Printr-o analiză exhaustivă, vom căuta să aprofundăm mai multe fațete ale lui Matija Nenadović, oferind o perspectivă cuprinzătoare care permite cititorului să înțeleagă mai bine importanța și implicațiile acestuia. De la origini și până la posibilele sale implicații viitoare, acest articol va aborda Matija Nenadović din diferite perspective pentru a oferi o imagine de ansamblu completă și îmbogățitoare a acestui subiect fascinant.
| Matija Nenadović | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Brankovina(d), Districtul Kolubara, Serbia |
| Decedat | (77 de ani)[1] Valjevo, Districtul Kolubara, Serbia |
| Înmormântat | Brankovina |
| Părinți | Aleksa Nenadović |
| Copii | Ljubomir Nenadović |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Principatul Serbiei |
| Religie | Biserica Ortodoxă Sârbă |
| Ocupație | scriitor istoric cleric diplomat |
| Limbi vorbite | limba sârbă[2][3] |
| Prim-ministru al Serbiei | |
| În funcție – februarie 1807 | |
| Succedat de | Mladen Milovanović |
| Ambasador | |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Matija Nenadović (în sârbă Матеја Ненадовић; n. , Brankovina(d), Districtul Kolubara, Serbia – d. , Valjevo, Districtul Kolubara, Serbia), cunoscut și sub numele de Prota Mateja, a fost un arhipreot, scriitor și politician sârb, care a deținut funcția de prim-ministru al Serbiei între anii 1805 și 1807. A fost un lider de seamă în cadrul Primei Răscoale Sârbe.
Biografie
La vârsta de șaisprezece ani, a fost hirotonit preot, iar câțiva ani mai târziu a fost promovat la rangul de arhipreot (în sârbă Протојереј), cunoscut colocvial drept prota (în sârbă прота) al orașului Valjevo. Tatăl său, Aleksa Nenadović, Knez (magistrat-șef) al districtului Valjevo, era unul dintre cei mai populari și respectați oameni printre dintre sârbi la începutul secolului al XIX-lea. Când cei patru lideri ai ienicerilor din sangeacul de Semendria au considerat că singura modalitate de a preveni o răscoală generală a sârbilor era să îi intimideze prin uciderea tuturor conducătorilor lor principali, Aleksa Nenadović (1749–1804) a fost una dintre primele victime. Politica ienicerilor, în loc să prevină, a provocat imediat o răscoală generală a sârbilor împotriva turcilor.
Prota Mateja a devenit locotenent-comandant al insurgenților din districtul Valjevo (1804), dar nu a deținut această funcție pentru mult timp, deoarece Karađorđe l-a trimis în 1805 într-o misiune secretă la Sankt Petersburg, iar ulterior l-a angajat aproape constant ca trimis diplomatic al Serbiei în Rusia, Austria, București și Constantinopol. După căderea lui Karađorđe (1813), noul lider al sârbilor, Miloš Obrenović, l-a trimis pe Prota Mateja ca reprezentant al Serbiei la Congresul de la Viena (1814–1815), unde a pledat neobosit cauza sârbilor.
Memoriile lui Prota Mateja (Memoari Prote Mateje Nenadovića) sunt cea mai valoroasă sursă pentru istoria primei și a a doua răscoale sârbe împotriva turcilor.
El a avut un frate, Sima, care a fost voievod. Unchiul său patern, Jakov Nenadović, a jucat un rol la fel de important în Serbia, fiind primul ministru de interne. Mateja Nenadović a avut un fiu, Ljubomir Nenadović.
Nenadović a fost francmason.[4]
Opere
Este cel mai cunoscut pentru lucrarea sa Memoriile Protei Nenadović. De asemenea, a scris și alte memorii și literatură documentară.
Moștenire
Este inclus în cartea Cei 100 cei mai proeminenți sârbi.
