Megalaimidae

În articolul de astăzi vom vorbi despre Megalaimidae, un subiect care a devenit deosebit de relevant în ultima vreme. Megalaimidae este un subiect care a stârnit interesul experților și al publicului larg, generând dezbateri și incizând la reflecție. De-a lungul anilor, Megalaimidae a fost subiect de studiu, analiză și controversă, ceea ce a condus la o mai bună înțelegere și conștientizare a importanței sale. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Megalaimidae, de la originea și evoluția sa până la impactul său asupra societății și relevanța sa astăzi. În plus, vom examina diverse perspective și opinii despre Megalaimidae, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu completă și îmbogățitoare a acestui subiect fascinant.

Megalaimidae
Psilopogon pyrolophus
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Supraordin: Neoaves
Ordin: Piciformes
Familie: Megalaimidae
Blyth, 1852
Genuri

Psilopogon
Caloramphus

Modifică text Consultați documentația formatului

Megalaimidae este o familie de păsări din ordinul Piciformes, formată din două genuri cu 35 de specii originare din pădurile regatului Indomalayan⁠(d), din Tibet până în Indonezia. Anterior au fost incluse cu alte păsări în familia Capitonidae, dar s-a constatat că speciile din Lumea Veche sunt distincte și sunt considerate, împreună cu Lybiidae și Ramphastidae, ca grupuri surori.

Taxonomie

În trecut, speciile au fost plasate în trei genuri, Caloramphus, Megalaima și Psilopogon,[1] dar studiile arată că Psilopogon este inclus în clada Megalaima. Deoarece membrii acestei clade sunt mai bine tratați într-un singur gen, aceștia au fost mutați în genul Psilopogon, care a fost descris mai devreme decât Megalaima și, prin urmare, este ales pe baza principiilor de prioritate taxonomică. Aproape toți membrii familiei se află acum în genul Psilopogon, cu excepția celor din Caloramphus, despre care se crede că s-au separat genetic⁠(d) de la strămoșul comun⁠(d) în urmă cu aproximativ 21,3 milioane de ani. Ultimele specii sunt suficient de distincte pentru a justifica plasarea într-o subfamilie Caloramphinae.[2][3]

Numele familiei este derivat din cel al genului Megalaima care înseamnă „gât larg”, din grecescul mega (μέγας, „mare, larg”) și laimos (λαιμός, „gât”).[4]

Relația filogenetică dintre megalaimidae și celelalte opt familii care alcătuiesc ordinul Piciformes este prezentată în cladograma de mai jos.[5][6] Numărul de specii din fiecare familie este preluat din lista menținută de Frank Gill, Pamela C. Rasmussen și David Donsker în numele Comitetului Ornitologic Internațional (IOC).[7]

Piciformes

Galbulidae – (18 specii)

Bucconidae – (38 specii)

Indicatoridae – (16 specii)

Picidae – ciocănitori (240 specii)

Megalaimidae – (35 specii)

Lybiidae – (42 specii)

Capitonidae – (15 specii)

Semnornithidae – (2 specii)

Ramphastidae – (43 specii)

Specii

Psilopogon zeylanicus
Psilopogon asiaticus
Psilopogon haemacephala

35 specii, împărțite în două genuri, alcătuiesc familia Megalaimidae:

Note

  1. ^ Short, L. L.; Horne, J.F.M. (). „Family Capitonidae (barbets)”. În del Hoyo J.; Elliott A.; Christie D. A. Handbook of the Birds of the World. Volume 7. Jamacars to WoodpeckersNecesită înregistrare gratuită. Barcelona: Lynx Edicions. ISBN 978-8487334375. 
  2. ^ Ericson, P. G. P. (). „Evolution of terrestrial birds in three continents: biogeography and parallel radiations”. Journal of Biogeography. 39 (5): 813–824. doi:10.1111/j.1365-2699.2011.02650.x. 
  3. ^ den Tex, R.-J.; Leonard, J. A. (). „A molecular phylogeny of Asian barbets: Speciation and extinction in the tropics”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 68 (1): 1–13. doi:10.1016/j.ympev.2013.03.004. PMID 23511217. 
  4. ^ David, N. (). „Megalaiminae: the correct subfamily-group name for the Asian barbets”. Bulletin of the British Ornithologists' Club. 128 (1): 72. 
  5. ^ Kuhl, H.; Frankl-Vilches, C.; Bakker, A.; Mayr, G.; Nikolaus, G.; Boerno, S.T.; Klages, S.; Timmermann, B.; Gahr, M. (). „An unbiased molecular approach using 3′-UTRs resolves the avian family-level tree of life”. Molecular Biology and Evolution. 38 (1): 108–127. doi:10.1093/molbev/msaa191 Accesibil gratuit. hdl:21.11116/0000-0007-B72A-C Accesibil gratuit. 
  6. ^ Stiller, J.; et al. (). „Complexity of avian evolution revealed by family-level genomes”. Nature. 629: 851–860. doi:10.1038/s41586-024-07323-1 Accesibil gratuit. PMC 11111414 Accesibil gratuit. 
  7. ^ Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (decembrie 2023). „IOC World Bird List Version 14.1”. International Ornithologists' Union. Accesat în . 

Legături externe