Merve Verlag

În lumea de astăzi, Merve Verlag a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Impactul său acoperă diferite domenii ale societății, de la politică la cultura populară. În acest articol, vom explora în detaliu fenomenul Merve Verlag și vom analiza influența acestuia asupra vieții noastre de zi cu zi. De la origini până la relevanța sa astăzi, ne vom scufunda în cele mai importante detalii despre Merve Verlag și vom examina critic rolul său în societatea noastră. Prin această analiză cuprinzătoare, sperăm să oferim o privire mai completă și mai detaliată a Merve Verlag și a semnificației sale în lumea modernă.

Merve Verlag
Fondată în  Modificați la Wikidata
Fondator(i)Peter Gente]  Modificați la Wikidata
SediuSchöneberg]
Prezență online
site web oficial
cont X
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Merve-Verlag este o mică editură germană ce publică în principal lucrări de filosofie, istoria artei și politică.

Istoria editurii

Data fondării editurii este considerată a fi 17 februarie 1970. În această zi, fondatorii ulteriori ai editurii, Peter Gente, Merve Lowien, Rüdiger Möllering și Michael Kwiatkowski au tipărit cartea Wie sollen wir „Das Kapital” lesen de Louis Althusser, care a apărut chiar fără numele editurii.[1] În actul de înființare a GmbH din 23 iunie 1970, Peter Gente, Merve Lowien, Dieter Reincke, Michael Kwiatkowski și Rüdiger Möllering sunt menționați ca asociați ai editurii. Ei s-au referit în primii ani la ei înșiși ca formând un colectiv socialist. Numele editurii este prenumele lui Merve Lowien, ales de către colectivul fondatorilor. Director general și lector a fost Wolfgang Hagen. Hanns Zischler nu era la acea vreme asociat al editurii.[2][3] Mai târziu s-a alăturat editurii partenera de viață a lui Gente, Heidi Paris (1950-2002),[4] iar colectivul s-a dizolvat. Împreună cu Peter Gente, ea a stabilit programul editorial pentru mai mult de două decenii. Încă de la înființarea editurii, cărțile Merve au fost publicate cu un aspect distinctiv, proiectat de Jochen Stankowski.

În faza timpurie neomarxistă a editurii accentul a fost pus pe Italia. Grupările radicale de stânga Il Manifesto și Lotta Continua au găsit aici un forum, iar filosofi leniniști majori ca Lucio Colletti sau Toni Negri au deveniți cunoscuți în RFG prin intermediul editurii Merve. Aici au apărut, de asemenea, lucrări ale grupului de la Frankfurt „Revolutionärer Kampf“, în care a fost implicat și Joschka Fischer.

Arhiva editurii a fost achiziționată în 2006 de către Centrul pentru Artă și Tehnologie Media din Karlsruhe. Peter Gente a părăsit editura Merve după 37 de ani și s-a mutat în Thailanda în 2007. Astăzi, activitatea Merve-Verlag continuă sub îndrumarea lui Tom Lamberty, care lucrează aici de la moartea lui Heidi Paris în 2002.

Istoricul cultural Philipp Felsch prezintă aproape întreaga istorie a editurii în cartea sa Der lange Sommer der Theorie. Geschichte einer Revolte, apărută în 2015 la C. H. Beck.[5]

Programul editorial

Mai recent, editura Merve, în colaborare cu filosoful și teoreticianul literar Armen Avanessian, a publicat o varietate de titluri de realism speculativ[6][7] și de acceleraționism.[8][9] Printre autorii publicați se numără Ray Brassier, Graham Harman, Quentin Meillassoux, Nick Srnicek și Alex Williams.

Programul editorial include până în prezent aproximativ 400 de titluri. În medie un titlul nou apare cam în fiecare lună.

Note

  1. ^ Merve Lowien: Weibliche Produktivkraft – Gibt es eine andere Ökonomie? Berlin 1977, p. 35 f.
  2. ^ Denker und Punk Arhivat în , la Wayback Machine., Die Zeit, 15 februarie 2007, Nr. 8
  3. ^ Merve Lowien: Weibliche Produktivkraft – Gibt es eine andere Ökonomie? Berlin 1977, p. 45.
  4. ^ Homepage Heidi Paris
  5. ^ West-Berliner Merve-Verlag. Kleine Kulturgeschichte der alten Bundesrepublik, Rezension von René Aguigah im Deutschlandradio Kultur vom 6. März 2015, abgerufen 20. Mai 2017
  6. ^ Spekulativer Realismus. Über eine neue Art, auf der Erde zu leben, Beitrag von Thomas Pelzer im Deutschlandfunk vom 21. Februar 2016, abgerufen 1. Oktober 2017
  7. ^ Daniel Boese: Spekulativer Realismus für Einsteiger. Hallo Welt, in: art – Das Kunstmagazin vom 8. Januar 2014, abgerufen 1. Oktober 2017
  8. ^ Cord Riechelmann: Die Revolution soll sich beeilen, in: FAZ, 23. Dezember 2013.
  9. ^ Georg Dickmann: Der Zeitkomplex, Postcontemporary, in: Edit vom 25. Mai 2016, abgerufen 1. Oktober 2017.

Bibliografie

Legături externe