Migdal
În acest articol vom explora subiectul Migdal și impactul său asupra societății de astăzi. De ani de zile, Migdal este obiect de studiu și interes datorită relevanței sale în diverse domenii, atât la nivel personal, cât și profesional. De-a lungul istoriei, Migdal a jucat un rol fundamental în evoluția umanității, influențând indivizi, comunități și culturi din întreaga lume. De la origini până la situația actuală, Migdal a generat dezbateri, cercetări și reflecții care au contribuit la extinderea înțelegerii noastre asupra acestui subiect. În acest sens, este esențial să analizăm critic importanța Migdal astăzi și modul în care prezența sa continuă să modeleze modul în care interacționăm și funcționăm în societatea actuală.
| Prunus amygdalus | |
 | |
| Clasificare științifică | |
|---|---|
| Supradomeniu | Biota |
| Supraregn | Eukaryota |
| Regn | Plantae |
| Diviziune | Tracheophytes |
| Subdiviziune | Spermatophytes |
| Ordin | Rosales |
| Familie | Rosaceae |
| Subfamilie | Amygdaloideae |
| Trib | Amygdaleae |
| Gen | Prunus |
| Nume binomial | |
| Prunus amygdalus[2] | |
| Batsch, 1801 | |
| Sinonime | |
| Amygdalus communis L., 1753 | |
| Prunus dulcis D.A.Webb, 1967 (superfluous name) | |
Modifică date / text  | |
Prunus dulcis sau migdalul, este un pom fructifer din familia Rosaceae. Fructele lui sunt de formă alungită ovoidă acoperite de o coajă groasă cu aspect pielos. În interior fructul conține un sâmbure tare.
Utilizare
Migdalul a fost cultivat deja în urmă cu 4000 de ani. În prezent este cultivat în California, din SUA, Bazinul mediteranean, Pakistan și Iran. În Germania, migdalul este plantat în podgoriile de viță de vie, unde este mai ferit de frig. Trebuie să se facă o diferențiere între migdalele amare și cele dulci. Migdalele dulci sunt acoperite de cuticulă de culoare brună aspră la pipăit, cuticulă care se poate îndepărta după opărirea fructelor. Migdalele se folosesc la prepararea și aromatizarea unor băuturi alcoolice, la lichioruri, marțipan. Migdalele amare nu se pot consuma ca atare, ele conțin amigdalin, o glicozidă din care rezultă acid cianhidric. Culturile de migdale din Franța sunt compuse din așa-numitele Ferragnès cca 60 % și Ferraduel cca. 30 % din cultura totală. Din varietatea Ferraduel, care se coace la mijlocul lunii septembrie, se obțin drajeuri. Varietatea californiană este numită migdal-Nonpareil, iar migdalele ce provin din Spania sunt numite Marcona, fiind comercializate sub numele de Valencia, iar în Italia, mai importante sunt migdalele din varietatea Avola, care au o aromă deosebită.
Compoziție
Migdalele conțin:
- Glucide 2,3 %
- Apă 5,7 %
- Balast 15,2 %
- Proteine 18,7 %
- Grăsimi 58,1 %
S-a observat că un consum regulat de migdale reduce bolile cardio-vasculare, doza necesară fiind de cca. 20 g/zi.
Migdalele conțin grăsimi polinesaturate care sunt grăsimi ușor de oxidat. Sunt, de asemenea, și o sursă bogată de vitamină antioxidantă liposolubilă.[3]
Tratamente naturale cu migdale
 | Acest articol necesită mai multe referințe medicale pentru verificare sau se bazează prea mult pe surse primare. Vă rugăm să revizuiți conținutul articolului și să adăugați surse de încredere suplimentare. |
Pentru vindecarea unor afecțiuni, de la migdal se folosesc atât semințele, coaja de migdale cât și sâmburii. Semințele de migdal sunt mineralizante și ușor laxative, iar datorită proprietăților terapeutice ajută la vindecarea ulcerului gastric, gastritei, afecțiunilor digestive, tusei, afecțiunilor aparatului urinar și genital.
Migdalele mai sunt recomandate a fi folosite și în cosmetică, în special pentru hidratarea pielii. În acest scop se utilizează laptele de migdale.
Note
- ^ The Plant List, Prunus dulcis (Mill.) D.A.Webb
- ^ Australian Plant Name Index
- ^ Lugavere, Max (). Genialimente. All. p. 339.
Vezi și
Legături externe
- De ce este bine să mâncăm migdale, 25 februarie 2011, Adina Radu, Adevărul
