Miluță Gheorghiu

Astăzi, Miluță Gheorghiu este un subiect de mare relevanță și interes pentru societate. De la origini, Miluță Gheorghiu a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, generând dezbateri, discuții și reflecții asupra importanței și impactului său asupra vieții noastre. Fie datorită impactului său asupra culturii, tehnologiei, politicii sau oricărui alt domeniu, Miluță Gheorghiu a reușit să se plaseze în centrul atenției media și sociale, devenind o piesă fundamentală în construcția prezentului și viitorului nostru. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări asupra Miluță Gheorghiu, analizând evoluția sa, implicațiile și semnificația sa astăzi.

Miluță Gheorghiu

Miluță Gheorghiu în rolul Coanei Chirița
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mihail (Miluță) Gheorghiu (n. 2 octombrie 1897, Iași — d. 10 decembrie 1971, București) a fost un celebru actor român de teatru (scenă și vodevil), cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri (Coana Chirița, Muza de la Burdujeni).

Este înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. Pe placa sa funerară a cerut să i se graveze următorul catren:

Așa e lumea, o comedie
 Iar noi artiștii care-o jucăm
 N-avem dorința alta mai vie
 Decât aplauze să merităm.
(V. Alecsandri - Chirița în provincie)

Teatru -- Roluri (1923 – 1964)

Albert din Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard; Farfuridi din O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale; Figaro din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais; Maxime din Ce vrea femeia de Alfred Savoir și Etienne Rey; Pyram din Visul unei nopți de vară de William Shakespeare; Lujin din Crimă și pedeapsă de Paul Ginisty și Hugues Le Lroux (după romanul lui Dostoievski); Tândală din Sânzâiana și Pepelea de Vasile Alecsandri; D’Artagnan din Cei trei muschetari de Alexandre Dumas; Hlestakov din Revizorul de Gogol; Nae Girimea din D’ale carnavalului de I. L. Caragiale; Galan din Plicul de Liviu Rebreanu; Pan Zubowsky din Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu și Mihai Sorbul (după romanul lui Mihail Sadoveanu); Cezar din Androcle și Leul de G. B. Shaw; Napoleon din Madame Sans-Gene de V. Sardou; Coana Chirița din Chirița în provincie de Vasile Alecsandri; Mitică Popescu din Mitică Popescu de Camil Petrescu; Păcală din Sânzâiana și Pepelea de Vasile Alecsandri; Niță din C.F.R. (în Momente și schițe de I.L.Caragiale); Ciupici din O noapte de vară de Aurel Baranga; Mircea Cavafu din Mielul turbat de Aurel Baranga; Clucerul Măturică din Ce naște din pisică dramatizare de Tudor Șoimaru după Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon; Baba Hârca din Baba Hârca de Matei Millo; Steriu Steriade din Anii Negri de Aurel Baranga; Miluță Petrescu din Surorile Boga de Horia Lovinescu; Avocatul din Anna Karenina de N.D.Volov (după romanul lui Tolstoi)

Director de scenă

Ginerele domnului prefect; Bărbierul din Sevilla; Plicul; Cafeneaua cea mică Nepoftitul; Coana Chirița în provincie; Barbu Lăutarul; Balthazar; Rachierița; Topaze; Într-o noapte la moșie; Napoleon și femeile; Micul lord; Domnii de la poarta verde; [1]

Filmografie

Distincții

Note

  1. ^ Bălănescu, Sorina - Surâzător, comediantul trecea: Miluță Gheorghiu, Buc.,2005
  2. ^ Decretul regal nr. 249 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1164–1165.
  3. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 52 din 3 martie 1955 pentru conferirea titlului de „Artist al Poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă” și „Artist Emerit al Republicii Populare Romîne” unor oameni ai artei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul IV, nr. 5, 11 martie 1955, p. 47.
  4. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 265 din 7 iunie 1957 pentru conferirea titlului de „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor actori și tehnicieni de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, pp. 124–125.
  5. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 514 din 18 august 1964 pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 94.
  6. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1015 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori și tehnicieni de scenă de la Teatrul național „Vasile Alecsandri” din Iași, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, p. 771.
  7. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 5.

Legături externe