Mimi Enăceanu

În lumea de astăzi, Mimi Enăceanu a devenit un subiect relevant și interesant pentru un spectru larg de oameni. Fie că este o persoană publică, un concept sau un eveniment istoric, Mimi Enăceanu stârnește interesul și curiozitatea multora. De-a lungul istoriei, Mimi Enăceanu a jucat un rol crucial în formarea societăților și modelarea culturii și tradițiilor. În acest articol, vom explora în profunzime semnificația și importanța lui Mimi Enăceanu, oferind o privire detaliată și perspicace care va face lumină asupra acestui subiect fascinant.

Mimi Enăceanu
Date personale
NăscutăBucurești, România Modificați la Wikidata
Decedatănoiembrie 1984 Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Prezență online

Mimi Enăceanu, pe numele real Ștefania Filitti,[1] (n.  ?, București, România – d. noiembrie 1984, București, România) a fost o actriță română de teatru și film.

S-a născut la 26 ianuarie 1911. A jucat timp de peste 40 de ani în comedii shakesperiene sau de bulevard, clasice sau moderne.[2] Cel mai cunoscut rol al său de film este cel al străbunicii din Alo, aterizează străbunica!... (1981) pentru care actrița Mimi Enăceanu a fost distinsă în 1981 cu o diplomă de onoare a Asociației Cineaștilor din România (ACIN).[3]

A fost căsătorită timp de 40 de ani cu avocatul Manole Filitti (1911-1998), fiul istoricului Ioan C. Filitti.[1][4][5]

A decedat în noiembrie 1984,[1][6] înconjurată de prieteni, în urma unei crize cardiace provocate de râs la privirea unei caricaturi.[2]

Distincții

  • Medalia Muncii (6 august 1956) „cu ocazia împlinirii a cinci ani de activitate a Teatrului Tineretului și pentru merite deosebite în activitatea artistică”[7]

Filmografie

Note

  1. ^ a b c Anunț mortuar publicat în ziarul România liberă, anul XLII, nr. 12451, 13 noiembrie 1984, p. 5.
  2. ^ a b Mihai Berechet, „In memoriam: Mimi Enăceanu”, în revista Teatrul, anul XXIX, nr. 12, decembrie 1984, p. 94.
  3. ^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970–2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 48.
  4. ^ Anca Vancu (), „INTERVIU Georgeta Filitti, istoric: „Bunica lucra ca lectoriță pe lângă regina Elisabeta", Adevărul, accesat în  
  5. ^ Laura Guțanu (), „O convorbire cu Georgeta Filitti”, România literară (31), arhivat din original la , accesat în  
  6. ^ Anunț comemorativ publicat în ziarul România liberă, anul XLIII, nr. 12755, 6 noiembrie 1985, p. 4.
  7. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 420 din 6 august 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor actori, regizori și tehnicieni de la Teatrul Tineretului din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 24, 11 august 1956, p. 226.

Legături externe