În lumea de astăzi, Mușchetarul român a câștigat o relevanță inevitabilă în numeroase domenii. Impactul său se extinde de la personal la profesional, prin sfera culturală, socială și politică. Interesul pentru Mușchetarul român a crescut în ultimii ani, devenind un subiect de dezbatere și reflecție în diverse forumuri și mass-media. Atât experții, cât și cetățenii de rând sunt din ce în ce mai interesați să înțeleagă și să analizeze implicațiile și provocările pe care Mușchetarul român le prezintă în societatea contemporană. În acest sens, acest articol își propune să ofere o viziune panoramică și actualizată a Mușchetarul român, abordând multiplele sale fațete și propunând o abordare critică și reflexivă a acestui fenomen care este omniprezent în prezent.
Mușchetarul român | |
The Romanian Musketeer | |
![]() Afișul filmului | |
Rating | ![]() |
---|---|
Titlu originar | Mușchetarul român |
Gen | istoric aventură |
Regizor | Gheorghe Vitanidis |
Scenarist | Mihnea Gheorghiu |
Producător | Gheorghe Teban (dir. filmului) Mihai Opriș (prod. delegat) |
Studio | Casa de Filme Cinci |
Distribuitor | Româniafilm |
Director de imagine | Nicolae Girardi |
Operator(i) | Vasile Drăgan |
Montaj | Magda Chișe |
Sunet | ing. Dan Ionescu |
Muzica | Richard Oschanitzky |
Scenografie | arh. Liviu Popa |
Costume | Hortensia Georgescu |
Distribuție | Iurie Darie Alexandru Repan Ioana Bulcă |
Premiera | 13 octombrie 1975 |
Durata | 88 min. |
Țara | ![]() |
Limba originală | română |
Disponibil în română | original |
Precedat de | Cantemir (1975) |
Prezență online | |
Pagina Cinemagia | |
Modifică date / text ![]() |
Mușchetarul român este un film istoric de aventură din 1975 regizat de Gheorghe Vitanidis. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Iurie Darie și Alexandru Repan. Este continuarea filmului Cantemir (1975). A avut premiera la 13 octombrie 1975.
Mihuț Gălățeanu, prieten credincios al domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, continuă urmărirea baronului La Mare și a lui Fripp, autorii furtului manuscrisului Istoria Imperiului otoman și a bijuteriilor Doamnei Casandra la Viena, Berlin și Amsterdam.
Filmul a fost realizat în paralel cu Cantemir, de aceeași echipă, în perioada octombrie 1973 – martie 1975. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 5.082.000 lei.
Filmul a fost vizionat de 4.440.009 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[2]