În lumea modernă, Minoriți este un subiect care a devenit relevant în societatea de astăzi. De la începuturile sale, Minoriți a fost subiect de dezbateri, cercetări și opinii contradictorii. De-a lungul timpului, importanța lui Minoriți a crescut, generând un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele abordări și perspective care există în jurul Minoriți, precum și influența sa astăzi. De la origini până la implicațiile contemporane, Minoriți continuă să fie un subiect de interes și reflecție pentru o gamă largă de oameni și profesioniști. Printr-o analiză detaliată, ne propunem să facem lumină asupra celor mai relevante aspecte legate de Minoriți, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele și de a încuraja dezbaterea informată despre acest fenomen.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Minoriții (OFMConv sau OMinConv) sau Frații Minori Conventuali aparțin Ordinului Franciscan fondat de sfântul Francisc de Assisi în anul 1209. Minoriții constituie una din cele trei ramuri principale ale ordinelor monastice franciscane. Ei sunt cunoscuți și drept „franciscani negri”, de la rasa călugărească de culoare neagră (spre deosebire de cea de culoare maro, a franciscanilor obișnuiți).
În epoca lui Napoleon ordinul minorit a fost suprimat, mănăstirile au fost expropriate, iar călugărilor li s-a interzis viața comunitară. Minoriții din alte țări europene ei au reușit să supraviețuiască (adesea în acord tacit cu autoritățile locale) și să rămână în unele din bisericile în care slujeau confecționându-și haina franciscană din material de culoare neagră (culoarea reverendei preoților diecezani, aceștia fiind singurii care puteau să slujească și să desfășoare activitatea pastorală). După ce a trecut persecuția napoleoniană, culoarea hainei a rămas cea neagră în țările europene atinse de revoluția franceză, în timp ce haina de culoare gri-cenușie a fost purtată în continuare în toate celelalte locuri unde erau prezenți frații minori conventuali.
Până în secolul al XX-lea au existat numeroase mănăstiri minorite în Transilvania și Banat, cum ar fi Mănăstirea minorită din Bistrița (secolul al XIII-lea, în prezent ortodoxă), Mănăstirea minorită din Cluj (secolul al XV-lea, în prezent reformată), Mănăstirea minorită din Lugoj (secolul al XVIII-lea, în prezent biserică parohială) etc. Între instituțiile de învățământ ale minoriților s-au numărat Colegiul Național „Moise Nicoară” din Arad, Gimnaziul din Șimleu Silvaniei, precum și Liceul Romano-Catolic din Lugoj, toate expropriate pe parcursul secolului al XX-lea.
În prezent minoriții sunt răspândiți cu precădere în Moldova. Sediul provinciei române a minoriților se află în municipiul Bacău, iar centrul de pregătire a viitorilor preoți este în orașul Roman, unde se află de asemenea și Liceul Franciscan „Sf. Francisc de Assisi”.