Moshe Arens

Moshe Arens
Date personale
Născut	27 decembrie 1925[5][6][7][8][2] Kaunas, Lituania
Decedat	7 ianuarie 2019 (93 de ani)[8][6][9] Savyon⁠(d), Districtul Central, Israel
Înmormântat	Savyon Cemetery]
Cetățenie	Israel  Statele Unite ale Americii (–1982)
Religie	iudaism
Ocupație	diplomat politician antreprenor cadru didactic universitar​ inginer scriitor om de știință publicist ingineri de aviație militară​ inginer aerospațial​
Locul desfășurării activității	Ierusalim Technion
Limbi vorbite	limba engleză[2] limba franceză[2] limba germană[2] limba ebraică[10]
Deputat în Knesset
În funcție 7 iunie 1999 – 17 februarie 2003[1]
Legislatură	a 15-a legislatură a Knessetului​
Grup parlamentar	Likud
În funcție 13 august 1984 – 13 iulie 1992[1]
Legislatură	11th Knesset] 12th Knesset]
Grup parlamentar	Likud
În funcție 21 ianuarie 1974 – 19 ianuarie 1982[2]
Succedat de	Michael Kleiner]
Legislatură	3 legislaturi 8th Knesset] 9th Knesset] 10th Knesset]
Grup parlamentar	Likud
Ministru al apărării
În funcție 27 ianuarie 1999 – 6 iulie 1999[3]
În funcție 11 iunie 1990 – 13 iulie 1992[3]
În funcție 23 februarie 1983 – 13 septembrie 1984[3]
Ministru fără portofoliu
În funcție 18 aprilie 1988 – 22 decembrie 1988[4]
În funcție 13 septembrie 1984 – 4 septembrie 1987[4]
Ambasador al Israelului în Statele Unite ale Americii​
În funcție 1982 – 1983
Precedat de	Ephraim Evron]
Succedat de	Meir Rosenne
Partid politic	Likud
Alma mater	California Institute of Technology Massachusetts Institute of Technology George Washington Educational Campus]
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Moshe Arens (în ebraică משה ארנס, n. 27 decembrie 1925, Kaunas, Lituania – d. 7 ianuarie 2019, Savyon^⁠(d), Districtul Central, Israel) a fost un inginer, diplomat și om politic de centru-dreapta din Israel, de origine lituaniano-americană, unul din fruntașii mișcării Herut și ai partidului Likud, a fost ambasador al țării sale la Washington, apoi a fost ministru al apărării (1983-1984, 1990-1992, 1999) și ministru de externe al Israelului (1988-1990).

Fost conferențiar la Politehnica (Technion) din Haifa, a devenit în ultimii ani publicist, scriind articole de opinie în ziarul Haaretz, exprimând în general critici la adresa politicii guvernelor succesive ce au urmat guvernelor din care a făcut parte, mai ales în domeniul apărării și al încălcării drepturilor omului.

Moshe Arens s-a născut la Kaunas, ca fiu al unei familii de evrei. Tatăl său era industriaș, iar mama sa - medic stomatolog. La vârsta de un an, familia s-a mutat la Riga, în Letonia vecină, unde el și-a petrecut restul copilăriei și a urmat școala elementară. În anul 1939, când a avut 14 ani,la scurt timp înainte de anexarea Letoniei de către Uniunea Sovietică, familia a emigrat în Statele Unite, unde tatăl avea interese de afaceri. Familia s-a stabilit la New York, unde Moshe Arens a studiat la Liceul George Washington. În timpul anilor de școală, el a devenit activ în mișcarea sionistă revizionistă de tineret „Betar”. În ultimii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, Arens a servit ca sergent tehnic în forțele americane de geniu.

După proclamarea Statului Israel, in 1948, ca evreu, a emigrat în noua țară renăscută, confruntată de la bun început cu conflictul armat cu vecinii arabi, și a intrat, în ciuda împotrivirii tatălui său, în rândurile Organizației Militare Naționale, cu profil naționalist evreiesc, cunoscută ca Etzel sau Irgun. A fost trimis în Maroc, Algeria și în Europa pentru a ajuta comunitățile evreiești locale să organizeze auto-apărarea (în Africa de Nord) și plecarea în Israel. Întors în martie 1949 în Israel, Arens a devenit membru fondator al Mișcării Herut, partid politic format de membrii Irgunului, care, în urma alcătuirii armatei israeliene, a fost dizolvat împreună cu toate celelalte organizații paramilitare evreiești. Nefiind primit, din cauza apartenenței sale politice, în industria militară , Arens a început sa lucreze pentru o companie americană care se ocupa cu proiectarea de sisteme de aprovizionare cu apă pentru orașul Tel Aviv. În 1951 s-a întors în Statele Unite, pentru a studia ingineria la Massachusetts Institute of Technology și ingineria aeronautică la Institutul Tehnologic California. Apoi a lucrat un timp in industria aviatică americană până în 1957 când a revenit în Israel. Între 1957-1962 a fost conferențiar la Technion, Politehnica din Haifa. Între anii 1962-1971 a fost director general al Industriei Aviatice israeliene, ocupându-se de mai multe proiecte, între care construirea avionului de luptă „Kfir”.În 1971 i s-a decernat Premiul israelian pentru apărare.

• pe situl Knessetului
• biografie pe un portal evreiesc american, în limba rusă Arhivat în 18 iulie 2014, la Wayback Machine.