Mănăstirea Beuron

În articolul de astăzi vom explora lumea fascinantă a lui Mănăstirea Beuron. De la origine până la evoluția sa astăzi, Mănăstirea Beuron a fost un subiect de interes pentru mulți oameni din diferite domenii. Prin acest articol, ne vom scufunda în istoria și importanța lui Mănăstirea Beuron, precum și în implicațiile sale în societatea modernă. De-a lungul timpului, Mănăstirea Beuron a captat atenția cercetătorilor, a cadrelor universitare, a profesioniștilor și a entuziaștilor deopotrivă, iar relevanța sa continuă să crească în lumea contemporană. În plus, vom examina modul în care Mănăstirea Beuron a influențat diverse aspecte ale vieții de zi cu zi și modul în care impactul său rămâne semnificativ astăzi. Pregătește-te să pornești într-o călătorie fascinantă despre Mănăstirea Beuron și să descoperi tot ce are de oferit această temă.

Mănăstirea Beuron
Informații generale
Confesiunecatolicism  Modificați la Wikidata
Jurisdicție religioasăArhidieceza de Freiburg  Modificați la Wikidata
Țara Germania Modificați la Wikidata
LocalitateBeuron Modificați la Wikidata
district din Baden-Württemberg Districtul Sigmaringen
Coordonate48°03′03″N 8°58′10″E ({{PAGENAME}}) / 48.05072°N 8.96933°E
Date despre construcție
Stil arhitectonicarhitectură barocă  Modificați la Wikidata
Istoric
Data începerii  Modificați la Wikidata
Localizare
Prezență online
site web oficial
Capela harurilor, pictată în stilul Școlii de la Beuron
Capela harurilor (detaliu)

Abația Beuron este o mănăstire benedictină din Beuron, lângă Sigmaringen. După secularizarea din epoca napoleoniană mănăstirea a fost reînființată prin efortul Katharinei von Hohenzollern-Sigmaringen, bunica vitregă a regelui Carol I al României.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea călugării-artiști de aici au creat Școala de la Beuron.

La începutul secolului al XX-lea arhiepiscopul Raymund Netzhammer, el însuși benedictin, a chemat doi reprezentanți ai acestei școli la București, unde le-a încredințat pictarea Bisericii Sfântul Vasile din strada Polonă. Opera celor doi pictori s-a degradat în timpul în care lăcașul a fost folosit de Biserica Ortodoxă Română (1949-2006) și a fost înlocuită după retrocedarea către comunitatea greco-catolică în 2007.