Nesupunere civică
În acest articol vom explora subiectul Nesupunere civică dintr-o perspectivă cuprinzătoare și detaliată. Vom aprofunda în originile, evoluția, impactul și relevanța sa astăzi, cu scopul de a oferi o înțelegere profundă și îmbogățitoare a Nesupunere civică. De-a lungul călătoriei noastre, vom aborda diferite aspecte și abordări care ne vor permite să ne îmbogățim cunoștințele și să reflectăm asupra importanței Nesupunere civică în diverse contexte. De la influența sa asupra societății până la implicațiile sale în diferite domenii, Nesupunere civică ne invită să aprofundăm în sensul și domeniul său de aplicare, iar acest articol caută să fie un ghid complet pentru a pătrunde în universul său fascinant.
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Nesupunerea civilă se definește ca fiind o acțiune sau mișcare în masă, fără acte de violență, manifestată împotriva deciziilor puterii de stat, care sunt considerate ilegale sau potrivnice interesului comun.
Nesupunerea civilă este modalitatea specifică a protestului atât în statele de drept cât și în cele care nu au o democrație dezvoltată. Nu are o definiție universal acceptată. Reprezintă, mai ales, aceea acțiune înfăptuită cu intenție, publică și fără violență dar nelegală, care are ca scop nu schimbarea întregii legislații sau orânduiri de drept ale unei țări, ci a diferitelor norme juridice, respectiv, schimbarea politicii guvernului, în baza unei viziuni a moralității și a dreptății considerată superioare.
Nesupunerea civică nu este o concepție, o instituție de drept, nici expresia nu este una juridică, ci o provocare în numele moralității împotriva dreptului. Recurgerea la nesupunere civică poate să intervină atunci când scopul propus nu poate fi atins prin utilizarea celorlalte așa-zise instrumente ale statului de drept și dacă prin aceea acțiune sau mișcare nu se cauzează un rău mai mare decât ceea pe care se vrea a fi eliminat.
Fundamentarea teoretică a nesupunerii civice aparține americanului Henry David Thoreau (1817–1862). Teoreticienii militanți ai legitimității nesupunerii civice consideră că cetățenii care trăiesc într-un stat de drept democratic au dreptul și capabilitatea de a se pronunța o decizie morală asupra funcționării statului și dacă simt nevoia dezvoltării sau schimbării orânduirii constituționale să și-o promoveze chiar și prin mijloace nelegale.
Formele cele mai frecvente:
- Refuzul de a plăti impozitele și taxele
- Greva prin ședere
- Blocarea căilor de acces (în apropierea unor obiective importante militare, economice, etc)
- Ocuparea unor spații sau instituții publice (aeroporturi, etc.)
- Perturbarea evenimentelor organizate de instituțiile administrative
- Neexecutarea legilor, ordinelor administrative
- Nesocotirea instituțiilor și a administrației publice și înființarea altelor noi în locul acestora
Bibliografie
- Civil Disobedience, carte de Henry David Thoreau
- May 68, Philosophy is in the Street!, carte de Vincent Cespedes
Legături externe
- „Civil Disobedience”, de Kimberley Brownlee în Stanford Encyclopedia of Philosophy
- „Civil Disobedience Arhivat în , la Wayback Machine.”, de Peter Suber, la origine aflat în Christopher B. Gray (ed.), Philosophy of Law: An Encyclopedia, Garland Pub. Co, 1999, II.110-113.
