Revoluția permanentă
În acest articol vom explora Revoluția permanentă, un subiect de mare relevanță astăzi, care afectează diverse domenii de studiu și care a generat un interes larg în comunitatea academică și în societate în general. Revoluția permanentă reprezintă un punct crucial pentru înțelegerea funcționării diferitelor fenomene, din perspectivă istorică, științifică, socială sau culturală. Printr-o analiză detaliată, vom examina fiecare aspect relevant al Revoluția permanentă, explorând implicațiile acestuia, evoluția sa în timp, precum și posibilele soluții sau abordări pentru a aborda această provocare. Acest articol își propune să ofere o viziune cuprinzătoare, critică și reflexivă despre Revoluția permanentă, într-un efort de a oferi cunoștințe și de a genera o dezbatere informată pe acest subiect important.
Revoluția permanentă este o teorie care tratează problema victoriei comunismului într-o țară nedezvoltată. Deși această teorie este asociată de cele mai multe ori cu numele lui Lev Troțki, primele menționări ale „revoluției permanente” sunt găsite în scrierea lui Karl Marx și Friedrich Engels, din perioada care a urmat anului revoluționar 1848, în așa numita Adresare către Comitetul Central al Ligii Comuniste.
Concepția lui Troțki asupra „revoluției permanente” este bazată pe modul propriu de interpretare a operei fondatorului marxismului rusesc, Gheorghi Valentinovici Plehanov (1856-1918). Conform acesteia, în țările „înapoiate”, sarcinile revoluției burghezo-democratice nu pot fi îndeplinite de burghezia însăși. Acest concept a fost dezvoltat în lucrările strânse mai târziu în cartea sa din 1905 și în scrierea Rezultate și perspective.
Legături externe
- en Revoluția permanentă din scrierea lui Troțki În apărarea lui Octombrie
- en Revoluția permanentă și Problema națională azi Arhivat în , la Wayback Machine. Aplicarea teoriilor lui Troțki la situația internațională din zilele noastre de Secretarul General al Comitetul Internațional al celei de-a patra Internaționale.