Non omnis moriar
În zilele noastre, Non omnis moriar este un subiect care generează mare interes în societate. De-a lungul timpului, Non omnis moriar a devenit un element fundamental în viața de zi cu zi a oamenilor. Fie la locul de muncă, social sau personal, Non omnis moriar joacă un rol crucial în modul în care trăim. De-a lungul istoriei, Non omnis moriar a evoluat și s-a adaptat nevoilor și cerințelor societății, devenind un subiect de studiu și cercetare constant. În acest articol, vom explora diferitele aspecte și repercusiuni ale Non omnis moriar în viața de zi cu zi, precum și influența sa în diverse domenii și sectoare.
Locuțiunea latină Non omnis moriar (Horațiu, Ode, III, 30, 6) înseamnă, în traducere ad-literam, Nu voi muri cu totul sau Nu voi muri de tot.[1]
Expresia integrală din Oda lui Horațiu este următoarea: „Non omnis moriar multaque pars mei/ Vitabit Libitinam” („Nu voi muri de tot și o parte din mine va ocoli moartea”).[1] Horațiu se referă, probabil, la faptul că opera sa poetică va supraviețui morții sale, în analogie cu un alt celebru vers: „Exegi monumentum aere perennius” („Un monument nălțat-am, care mai veșnic e decât arama”, Ode, III, 30, 1, în traducerea lui Niculae I. Herescu), în care poetul își exprimă credința că și-a înălțat prin poeziile lui un monument durabil, care va face ca faima și memoria să fie nemuritoare.
În Evul Mediu acest vers din Horațiu, la fel ca și alte scrieri păgâne, a fost citit ca o mărturie a adevărului de credință în era precreștină, adică în acest caz recunoașterea nemuririi sufletului.
Această expresie, grație înțelesului ei, a fost adoptată ca motto al infanteriei Armatei Italiene.
Note
- ^ a b Elvira Sorohan (iunie 2010), „Visul nemuririi în cugetarea eminesciană”, Convorbiri literare (6 (174)), pp. 19–23, arhivat din original la , accesat în