Niculae I. Herescu
În lumea de astăzi, Niculae I. Herescu a devenit un subiect de mare relevanță și controversă. De zeci de ani, Niculae I. Herescu a captat atenția experților și neofiților deopotrivă, generând dezbateri aprinse și reacții pasionale. Impactul lui Niculae I. Herescu este incontestabil, afectând aspecte la fel de diverse precum economia, politica, știința și cultura. Indiferent de perspectiva din care este abordată, Niculae I. Herescu a devenit un fenomen omniprezent care necesită a fi analizat cu atenție. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Niculae I. Herescu, căutând să facem lumină asupra implicațiilor și provocărilor sale.
| Niculae I. Herescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Turnu Severin, Mehedinți, România |
| Decedat | (57 de ani)[3] Zürich, cantonul Zürich, Elveția |
| Cetățenie |  România[4] |
| Ocupație | filolog clasicist traducător poet latinist |
| Limbi vorbite | limba franceză[3] limba română[3] limba portugheză limba germană |
| Activitate | |
| Pseudonim | Ch. Séverin[1][2] |
| Partid politic | Partidul Poporului |
| Studii | Universitatea din București |
| Limbi | limba franceză limba română |
| Patronaj | Universitatea din București Universitatea din Lisabona |
Modifică date / text  | |
Niculae I. Herescu (n. 6 decembrie 1903, Turnu-Severin – d. 19 august 1961, Zürich , Elveția) a fost latinist, poet, prozator, eseist, traducător.
Biografie
Fiu al generalului Ioan P. Herăscu, a urmat cursurile liceului "Carol I" din Craiova, pe care îl absolvă în 1924,urmează secția de limbi clasice a Facultății de litere a Universității din București cu licență în 1927. Face timp de doi ani studii de specializare la Sorbona, iar la întoarcere obține titlul de doctor în litere și filosofie al Universității din București cu o teză despre opera lui Horațiu. Element de valoare, în 1940 este numit director al Fundațiilor Regale și este ales membru al Academiei române de științe morale și politice. Din 1929 predă în învățământul liceal și universitar bucureștean.[5] Fondator și director al Institutului Român de Studii Latine din București (1937–1945), președinte al Societății Scriitorilor Români (ales succesiv de patru ori, din mai 1939, ultima alegere în mai 1945).
A semnat ca N.I. Herescu.
Aflat în exil
Din anul 1944 s–a aflat în exil, părăsind împreună cu soția și fiica țara cu aprobarea lui Mihai Antonescu (date fiind funcțiile sale culturale), în Portugalia, apoi în Franța, unde a fost un animator al mișcării literare din exilul românesc și a funcționat ca profesor universitar de latină, primind recunoașterea unor latiniști de valoare internațională (printre altele, a coordonat volumul "Ovidiana" – Paris, 1958 – editat cu ocazia aniversării a două milenii de la nașterea poetului latin Ovidiu). Colaborări la reviste ale exilului românesc, conferențiar la multe universități din Occident.
Afilieri
Membru fondator al Societății Academice Române din exil.
Președinte al secției franceze al PEN Clubului scriitorilor din exil.
Opera literară
Traduceri
- Plaut, Militarul îngâmfat, Institutul de Studii Latine, 1941.
- Lirica latină, Vol. I, Editura Cartea Românească, București, 1937.
- Lirica lui Horațiu, Editura Ramuri, Craiova, 1929.
- Poezii alese din Francis Jammes (în colaborare cu Ion Pillat), Editura Fundației Culturale Principele Carol, București, 1927.
Scrieri
- Basmul celor patru zodii (versuri), Craiova, 1926
- Însemnări literare (1924-2926), Arad, 1926
- Cartea cu lumină (versuri), Craiova, 1926
- Limba latină. Sfaturi practice, București, 1930
- Pentru clasicism, Craiova, 1937
- Sintaxa Latină, București, 1941.
- Caete Clasice, Editura Cugetarea, București, s.a.
- Milliarum, 2 vol., Institutul de Studii Latine, Colecția Enciclopedică, București, 1941. .
- Bibliographie de la littérature latine, Paris, 1943
- Catullo, Roma, 1943, traducere portugheză , Coimbra, 1948
- La Poésie latine, 227 p., Editura Les Belles Lettres, 1960
- L'Agonie sans mort (roman), 190 p.,Paris, 1960, (pseudonim Ch. Séverin) ediție românească la Editura Jurnalul literar, Agonie fără moarte 1998 (I) și 1999 (II)
- Scrisori către N. I. Herescu, Iași, 2005
Note
- ^ https://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A31751/pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.viataromaneasca.eu/revista/articol.php?c=1270 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Manolescu, Florin (2010). Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989. București: Compania. p. 384-388. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor);
Legături externe
- Despre Nicolae I. Herescu Arhivat în , la Wayback Machine. la [Cafeneaua politică
- Inrudirile unui clasicist: N.I. Herescu, 27 octombrie 2006, Mihai Sorin Radulescu, Ziarul de Duminică
