Nouadhibou
În zilele noastre, Nouadhibou este un subiect pe buzele tuturor. Fie datorită relevanței sale în sfera socială, impactului său asupra economiei sau influenței sale asupra culturii populare, Nouadhibou a captat atenția unui număr mare de oameni din întreaga lume. Acest fenomen nu este surprinzător, deoarece Nouadhibou posedă o serie de caracteristici care îl fac demn de studiu și interes de către academicieni, experți și entuziaști deopotrivă. În acest articol, vom explora în profunzime unele dintre cele mai proeminente fațete ale Nouadhibou, analizând importanța sa astăzi și impactul său potențial în viitor. Printr-o analiză riguroasă și exhaustivă, vom căuta să aruncăm lumină asupra acestui subiect extrem de relevant și să oferim o viziune cuprinzătoare care să le permită cititorilor să înțeleagă mai bine sfera și semnificația acestuia.
| Nouadhibou | |
| نواذيبو انواديبو | |
| — Oraș — | |
 | |
  Nouadhibou Nouadhibou (Mauritania) | |
| Coordonate: 20°56′N 17°2′V / 20.933°N 17.033°V | |
|---|---|
| Țară | .svg){kind=small} Mauritania |
| Regiunea | Dakhlet Noadhibou |
| Altitudine | 0 m.d.m. |
| Populație (2000[1]) | |
| - Total | 72.337 locuitori |
| Fus orar | UTC±0 |
| Localități înfrățite | |
| - Las Palmas de Gran Canaria | Spania |
| - Fuzhou | Republica Populară Chineză |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Nouadhibou (Arabă: نواذيبو; fost Port-Étienne în perioada colonială) este al doilea oraș, ca mărime, din Mauritania, situat în partea de N-V a țării, pe coasta Oceanului Atlantic. Are o populație de aproximativ 100.000 locuitori.
Are atât u port pescăresc, cât și unul de mărfuri, prin care se exportă în special minerul de fier extras din minele de la Zouérat și Fdérik.
O șosea, inaugurată în 2005, leagă Nouadhibou de Nouakchott, și de frontiera de sud a Marocului (fosta colonie Sahara Spaniolă). Acesată șosea atrage spre nord din ce în ce mai mulți oameni în căutarea unuio loc de muncă.
Din februarie 2006, Nouadhibou a devenit principalul punct de plecare pentru emigranții africani, care încearcă să ajungă în Insulele Canare. Această cale extrem de periculoasă de a ajunge în Uniunea Europeană a început să fie folosită după ce, în a doua jumătate a anului 2005, în Maroc s-a întărit paza de coastă și s-au luat măsuri de izolare a enclavelor Ceuta și Melilla.
