Otto al II-lea de Suabia

Acest articol va aborda subiectul Otto al II-lea de Suabia, care a căpătat o relevanță tot mai mare în ultimii ani. Otto al II-lea de Suabia este o temă care a stârnit interesul cercetătorilor, experților și publicului larg, datorită impactului său asupra diferitelor zone ale societății. De la apariția sa, Otto al II-lea de Suabia a generat dezbateri, analize și reflecții în jurul implicațiilor, consecințelor și posibilelor soluții. Acest articol va încerca să ofere o viziune cuprinzătoare asupra Otto al II-lea de Suabia, explorând originile, evoluția, provocările actuale și perspectivele de viitor. Este important să înțelegem importanța Otto al II-lea de Suabia astăzi, deoarece influența sa se extinde în domenii atât de diverse precum tehnologie, politică, cultură, economie și mediu.

Otto al II-lea
Duce al Suabiei
Date personale
Născutsecolul al X-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Decedat Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBenediktinerabtei Brauweiler] Modificați la Wikidata
PărințiEzzo]
Matilda Modificați la Wikidata
Frați și suroriRicheza]
Theophanu of Essen]
Ida of Essen]
Liudolf de Zütphen
Hermann al II-lea Modificați la Wikidata
CopiiRichenza de Northeim
Hildegarda de Egisheim Modificați la Wikidata
OcupațieConte Palatin Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce al Suabiei ()
count palatine of Lotharingia] ()
duce[1]
Familie nobiliarăEzzoni

Otto (n. secolul al X-lea d.Hr. – d. ), membru al dinastiei Ezzonilor, a fost conte palatin de Lotharingia ca Otto I între 1034 și 1045, apoi duce de Suabia ca Otto al II-lea din 1045 până la moarte, precum și conte în Deutz și Auelgau începând din 1025. De asemenea, el a fost protector (Vogt) al abației Brauweiler, care fusese întemeiată de părinții săi.

Otto era fiul lui Ezzo cu Matilda (fiică a împăratului Otto al II-lea).[2]

În 1034 a murit tatăl lui Otto, contele palatin Ezzo. Dat fiind că și fratele mai mare al său, Liudolf murise în 1031, Otto a fost cel care a succedat în poziția de conte palatin. În 7 aprilie 1045 Henric al III-lea, regele romano-german și duce al Suabia, a oferit acest titlu din urmă lui Otto. În schimb, Otto a renunțat la titlul de conte palatin, care urma să fie conferit vărului său, Henric. De asemenea, teritoriile sale din Kaiserswerth și Duisburg au fost revenit coroanei.

Căsătorie și copii

Otto s-a căsătorit cu o fiică a contelui Ugo al VI-lea de Egisheim. Una dintre fiicele sale, Richenza (n.c. 1025 – d. 1083), s-a căsătorit cu Herman, conte de Werl, și apoi cu Otto de Nordheim. O altă fiică, Hildegarda, s-a căsătorit cu Frederic de Büren și au avut ca fiu pe viitorul duce al Suabiei Frederic I.[3]

În 1047 Otto a murit pe neașteptate în castelul său Tomburg pe când pregătea o campanie imperială împotriva unei invazii a contelui Balduin al V-lea de Flandra. El este înmormântat în abația Brauweiler. După moartea lui Otto în 1047, împăratul a dat ducatul de Suabia în 1048 lui Otto de Schweinfurt.

Note

  1. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  2. ^ "The Konradiner", p. 100, Retrieved 21 oct 2009.
  3. ^ Stuart, Roderick W. Royalty for Commoners, The Complete Known Lineage of John of Gaunt, Son of Edward III, King of England, and Queen Philippa. Fourth Edition. Baltimore: Genealogical Publishing Company, 2002.