Pacea de la Pressburg

În zilele noastre, Pacea de la Pressburg este un subiect care a căpătat o mare relevanță în societatea de astăzi. De-a lungul timpului, Pacea de la Pressburg a captat atenția profesioniștilor, experților și cetățenilor în general, generând o dezbatere în jurul implicațiilor și impactului său în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. Din domeniul științific la cel cultural, Pacea de la Pressburg a reușit să se impună ca o piesă fundamentală în discuția și analiza diferitelor fenomene și probleme. De aceea este imperativ să se aprofundeze studiul și înțelegerea lui Pacea de la Pressburg, pentru a dobândi o cunoaștere mai completă și mai îmbogățitoare pe această temă. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele perspective și dimensiuni ale Pacea de la Pressburg, oferind o viziune cuprinzătoare care ne permite să înțelegem importanța și impactul său asupra societății actuale.

Pacea de la Pressburg
Semnat  Modificați la Wikidata
Pozsony, Imperiul Austriac
Semnatari Imperiul Austriac
 Primul Imperiu Francez  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Palatul Primațial din Bratislava (Pressburg), locul semnării tratatului

Pacea de la Pressburg (cunoscută și ca Pacea de la Pojon) a fost încheiată la 26 decembrie 1805 între Austria și Franța condusă de Napoleon. Această pace a survenit în urma Bătăliei de la Austerlitz și a pus capăt celui de-al treilea război al Coaliției antinapoleoniene.

În urma acestei păci, Austria a trebuit să cedeze comitatul Tirol și Vorarlberg statului bavarez. Restul Austriei Occidentale a fost împărțită între Marele Ducat de Baden și Württemberg. Regiunile Veneția, Istria, Dalmația și Cattaro, care au fost alipite Austriei abia în 1797 prin Pacea de la Campo Formio, au fost repartizate regatului napoleonic Italia.

Arhidieceza de Salzburg precum și Berchtesgaden au fost repartizate Austriei drept compensație. Împăratul Francisc al II-lea a trebuit să-l recunoască pe Napoleon drept împărat.

Împăratul Francisc al II-lea a recunoscut și titlurile regale asumate de alegătorii din Bavaria și Württemberg, care prefigurează sfârșitul Sfântului Imperiu Roman. La câteva luni de la semnarea tratatului și după ce o nouă entitate, Confederația Rinului, fusese creată de Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman și a devenit împărat al Austriei cu titlul de Francisc I al Austriei. În tratat a fost prevăzută și o despăgubire de 40 de milioane de franci.[1]

Note

  1. ^ Phillipson, Coleman (). Termination of War and Treaties of Peace. p. 273.