În lumea de astăzi, Regatul Italiei (napoleonian) a devenit un subiect din ce în ce mai relevant și mai prezent în societate. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Regatul Italiei (napoleonian) a devenit un element fundamental în viața de zi cu zi a oamenilor, având impact asupra diferitelor aspecte precum economia, politica, cultura și modul în care ne relaționăm cu ceilalți. În acest articol, vom explora în detaliu importanța Regatul Italiei (napoleonian), implicațiile sale și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. În plus, vom analiza influența sa în diverse domenii pentru a înțelege mai bine relevanța sa astăzi.
Regatul Italiei | |||||
Italia | |||||
Regno d'Italia | |||||
— republică clientelară franceză(d) — | |||||
| |||||
| |||||
![]() Italia în 1810, cu Regatul Italiei, Imperiul Francez (Piemont, Parma și Toscana), Regatul Neapolelui, Sicilia și Sardinia | |||||
Capitală | Milano | ||||
---|---|---|---|---|---|
Limbă | italiana | ||||
Guvernare | |||||
Formă de guvernare | Monarhie constituțională | ||||
Rege | |||||
Napoleon | |||||
Vicerege | |||||
Eugène de Beauharnais | |||||
Istorie | |||||
Epoca istorică | Războaiele napoleoniene | ||||
Economie | |||||
Monedă | Lira | ||||
Modifică date / text ![]() |
Regatul Italiei (italiană: Regno d'Italia, dar și Regno Italico; 17 martie 1805 - 11 aprilie 1814) a fost fondat în nordul Italiei de către Napoleon și s-a destrămat odată cu înfrângerea și abdicarea acestuia.
Regatul Italiei a fost înființat pe 17 martie 1805, atunci când Republica Italiană, al cărei președinte era Napoleon, a devenit Regatul Italiei, cu Napoleon ca rege al Italiei și Eugène de Beauharnais vicerege. Napoleon a fost încoronat în Domul din Milano, pe 26 mai 1805, cu Coroana de Fier a Lombardiei.
Regatul era alcătuit din Lombardia, Veneția, Ducatul de Modena, o parte din Statele Papale (Ancona, restul părții cu Roma fiind anexat de către Imperiul Francez), o parte din Regatul Sardiniei și Trentino-Tirolul de Sud.
Din 1805 până în 1809 Regatul napoleonian al Italiei a stăpânit chiar și peste Istria și Dalmația, de la Trieste până la Kotor (venețianul Cattaro). Aceste teritorii adriatice au fost încorporate în Provinciile Ilire după 1809.
Practic, regatul era o anexă a Imperiului Francez, care îi exploata resursele pentru a îmbogăți Franța.[1] Acesta a servit ca teatru de operațiuni ale lui Napoleon împotriva Austriei în timpul războaielor diverselor coaliții.
Atunci când Napoleon a abdicat pe 11 aprilie 1814, Eugène de Beauharnais (fiul vitreg al lui Napoleon) a dorit să fie încoronat rege, însă opoziția Senatului regatului și insurecția din Milano (20 aprilie 1814) i-au dat peste cap planurile. Eugène a fost exilat de către austrieci, care au ocupat orașul Milano.
Infanterie:
Cavalerie:
Armata regatului, inclusă în Marea Armată, a luat parte la toate campaniile lui Napoleon.
Timp de 17 ani, Republica Italiană și succesorul acesteia, Regatul Italiei, au înrolat peste 200.000 de oameni și au pierdut aproape 125.000.