În acest articol vom aborda subiectul Pahomie I al Constantinopolului, un subiect care a captat atenția multor oameni în ultima vreme. Pahomie I al Constantinopolului este un subiect de mare importanță în societatea actuală, deoarece are un impact semnificativ asupra diferitelor domenii ale vieții de zi cu zi. Pe măsură ce progresăm în acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Pahomie I al Constantinopolului, de la originea și istoria sa până la influența sa de astăzi. Vom examina, de asemenea, implicațiile și repercusiunile pe care Pahomie I al Constantinopolului le are în diferite domenii, precum și diferitele perspective care există în jurul acestui subiect. În cele din urmă, acest articol încearcă să ofere o viziune completă și îmbogățitoare despre Pahomie I al Constantinopolului, cu scopul de a oferi o mai bună înțelegere și conștientizare a acestui subiect.
Pahomie I al Constantinopolului | |
Date personale | |
---|---|
Născut | secolul al XV-lea ![]() |
Decedat | 1513 ![]() Silivri, Imperiul Otoman, Turcia ![]() |
Cauza decesului | omor (otravă) ![]() |
Religie | creștinism ortodox ![]() |
Ocupație | preot ortodox ![]() |
Funcția episcopală | |
Modifică date / text ![]() |
Pahomie I (în greacă Παχώμιος Α΄, transliterat: Pahomios 1; n. secolul al XV-lea – d. 1513, Silivri, Imperiul Otoman, Turcia) a fost un cleric ortodox grec care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului între anii 1503 și 1513, cu excepția unei scurte perioade din 1504.[1]
Pahomie a fost mitropolit de Zihni înainte de alegerea sa ca patriarh al Constantinopolului. După destituirea patriarhului Ioachim I în 1502, domnul Țării Românești, Radu cel Mare, care s-a implicat destul de mult, la fel ca și predecesorii săi, în treburile Bisericii din Constantinopol, a susținut alegerea bătrânului Nifon al II-lea, dar acesta din urmă a refuzat să se mai întoarcă la Constantinopol. Radu cel Mare l-a sprijinit atunci pe mitropolitul Pahomie, care a fost ales patriarh la începutul anului 1503.[2]:198 Prima sa perioadă de păstorire a durat doar aproximativ un an, deoarece la începutul anului 1504 Ioachim I s-a întors pe tronul patriarhal, după ce susținătorii săi i-au plătit sultanului o taxă de 3500 de monede de aur.[3]
Ioachim a murit la scurt timp după reinstalare în timpul unei călătorii în Țara Românească și astfel, sprijinit din nou de domnul Țării Românești, Pahomie s-a întors în scaunul patriarhal în toamna anului 1504.[2] A doua perioadă de păstorire a lui Pahomie a durat aproximativ nouă ani, o perioadă lungă în comparație cu perioadele de domnie ale patriarhilor din secolul al XV-lea.
Principala problemă cu care s-a confruntat Pahomie în timpul păstoririi sale ca patriarh a fost situația învățatului cretan Arsenie Apostolius. În anul 1506[4] Curia Romană l-a numit pe Arsenie episcop de rit bizantin al Monemvasiei, care făcea parte în acea vreme din teritoriile de peste mări ale Republicii Venețiene. Episcopul Arsenie s-a declarat în comuniune atât cu Patriarhia Constantinopolului, cât și cu Biserica Catolică.[3] Această situație era intolerabilă pentru Biserica Constantinopolului, iar patriarhul Pahomie l-a îndemnat pe Arsenie să demisioneze. Tulburarea a durat mai bine de doi ani până în iunie 1509, când Pahomie l-a excomunicat pe Arsenie, care s-a retras la Veneția.[5]
În ultimul an al păstoririi sale, patriarhul Pahomie a vizitat Țara Românească și Moldova. Ajuns la Selymbria, pe drumul de întoarcere către Constantinopol, Pahomie a fost otrăvit[6] de Teodol, un călugăr aflat în serviciul său.[7] Patriarhul a murit în scurtă vreme, la începutul anului 1513.[1]
Funcții religioase | ||
---|---|---|
Predecesor: Nifon al II-lea |
Patriarh ecumenic al Constantinopolului 1503–1504 |
Succesor: Ioachim I |
Predecesor: Ioachim I |
Patriarh ecumenic al Constantinopolului 1504–1513 |
Succesor: Teolept I |