Partitură

În zilele noastre, Partitură este un subiect de mare relevanță în societatea de astăzi. Impactul lui Partitură s-a extins în toate aspectele vieții, de la politică la cultura populară. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele fațete ale Partitură și influența sa asupra vieților noastre. De la origini până la impactul actual, vom analiza modul în care Partitură a modelat lumea în care trăim. În plus, vom examina diferitele perspective asupra Partitură și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. Fără îndoială, Partitură continuă să fie un subiect de dezbatere și interes astăzi și este crucial să înțelegem implicațiile sale în viața noastră.

Partitură autografă a Simfoniei Nr. 9 în re minor, op. 125 (4 mvt.), de Ludwig van Beethoven.
Partitură completă în format PDF a Variations Goldberg de Johann Sebastian Bach creată cu software liber MuseScore în cadrul proiectului Open Goldberg Variations (în domeniu public sub licența CC0)

O partitură este un document (pe hârtie, pergament, sau în format electronic) care poartă transcrierea[1] unei opere muzicale. Această transcriere poate fi făcută în mai multe feluri de notații (notație neumatică, notație măsurată, notații mai moderne adaptate la muzica contemporană etc.) și servește la traducerea celor patru caracteristici ale sunetului muzical:

Ca și combinațiile lor chemate să formeze osatura opereri muzicale în desfășurarea sa temporală este, în același timp:

  • diacronică (succesiune de momente, care constituie în muzică melodia),
  • și sincronică (simultaneitatea sunetelor, adică armonia).[2]

Termenul a devenit, de-a lungul timpului, prin metonimie sinomimul operei muzicale însăși.

Note

  1. ^ În sens lingvistic, cu alte cuvinte, conversia sunetelor în scris, și nu muzicală (adaptatarea unei compoziții la un alt mediu).
  2. ^ Termeni împrumutați din lingvistica lui Ferdinand de Saussure.

Bibliografie

  • Ferdinand de Saussure (préf. et éd. de Charles Bally et Albert Sechehaye, avec la collaboration d'Albert Riedlinger; éd. critique préparée par Tullio De Mauro; postface de Louis-Jean Calvet), Paris, Payot, coll. « Grande bibliothèque Payot », 1995 (1reéd. 1916), XVIII-520 p., 21 cm ISBN 2-228-88942-3
  • Ferdinand De Saussure: Écrits de linguistique générale (éd. par Simon Bouquet; Rudolf Engler, Antoinette Weil), Paris : Gallimard, 2002.